Amintiri de peste an

24 DECEMBRIE 2010, ora 22:30

Hey...mai este o saptamana plus o ora jumate pana in 2011. Am mai spus ca ma obsedeaza cifrele, ma obsedeaza trecerea timpului. Ce bine ar fi daca nu ar exista calendare si ceasuri. Asa timpul ar fi o linie continua, nedelimitata de ani, luni sau saptamani. Nu am sti cu cat am imbatrani, nu am sti ca se face nu stiu cata vreme de la nu stiu ce eveniment important, nu am sti multe. Uneori e mai bine asa.

De ce sa imi para rau ca trece anul asta? A fost chiar atat de bun pentru mine? Nu chiar. Mi-am recastigat prietena cea mai buna, am castigat un prieten...si...atat bun.

IANUARIE: dezamagire
FEBRUARIE, MARTIE, APRILIE: liniste
MAI: palpitant
IUNIE: trist
IULIE: mozaic de sentimente
AUGUST: furie
SEPTEMBRIE: ceata
OCTOMBRIE, NOIEMBRIE: deprimare acuta
DECEMBRIE: lumina

Am invatat care imi sunt prioritatile, am cunoscut mai bine persoanele de langa mine, mi-am focusat atentia numai pe ce conteaza, doar in ceea ce cred. Si, poate cel mai important, am realizat cine imi este cu adevarat alaturi. M-am apropiat si am multa incredere in persoane despre care cu jumatate de an in urma nu le acordam credit,fara sa-mi pese ma indepartez de oameni care pana acum 6 luni insemnau mult...

Doar ca am avut parte de ani mai buni.

Eu nu stiu cine ti-a bagat in cap ca esti esential
C-ar trebui sa fii tratat preferential
Ba, treci la coada!, Taxi


"Păcat că nu eşti normală" - Taxi

Asculta mai multe audio diverse

Poate candva...

De ceva vreme se gandeste la el.El, acel el pe care l-a intalnit printre valuti turcoaz si nisip de matase. E ciudat cum intra si ies oamenii din viata ta, fugar ca o ploaie de vara. Sunt persoane la care te gandesti aproape zilnic desi le-ai vazut acum mult timp, doar pentru cateva zile consecutive, si persoane la care nu te mai gandesti deloc, desi le vezi zilnic. Ar fi vrut sa mai dureze. Ar fi vrut sa poata pastra legatura. Ar vrea sa-l mai vada.

Chiar, daca l-ar vedea pe strada, l-ar recunoaste? Ar recunoaste-o? Ar spune ceva? Rade si ea de gandul asta. Cu siguranta ca nu ar fi sigura ca este el, si chiar daca ar fi, doar i-ar zambi. Stingher. Si dupa s-ar gandi la el. Iar. Dar poate candva s-ar mai intalni. Pe strada. Intr-o gara. Poate iar la mare. La munte. In statia de metrou.

Vise de copil uitat printre scoici...

Somebody else that feels the same somewhere
There's gotta be somebody for me out there
Gotta be somebody,Nickelback

Poftim, vezi ce iese din prea mult amuzament fata de tine insuti?

Poftim, hai, ai vrut o provocare care sa-ti demonstreze ca nu ti-ai pierdut abilitatea de a trece peste orice, ti s-a indeplinit dorinta!

Ceea ce nu am vrut sa recunosc fata de ea, am recunoscut fata de el. Ceea ce ar fi trebuit sa spuna ea, am spus eu.

Si e acelasi lucru. Si acum ma dau cu capu' de pereti ca nu asa trebuia sa iasa. Am fost pripita? Nu stiu. Acum daca ar fi sa o iau de la capat poate ca as face la fel. Imi placea, imi place modul lui de a ma tachina in legatura cu asta. Dar uite ca mi-am facut singura rau. Ce pot face? Imi bag unghiile in degete si suport. Intorc capul, strang din dinti si rezist. La un moment dat trebuie sa treaca, nu?

Nu incercase ea sa si-l scoata din cap? Naiba sa-l ia, naiba sa-l ia! De ce naiba a trebuit sa vina acum, cand tocmai reusise sa si-l scoata din cap? Pasarea spin

Stii...intr-o perioada, in subconstientul meu, chiar credeam ca nu-ti mai pasa. Zic in subconstient, pentru ca niciodata nu am putut rosti asta cu voce tare. Mi se pareau niste cuvinte prea dure, glaciale.Si...stii...imi este greu sa te iau acum asa cum mi te afisezi. Cred ca a devenit o obsesie sa caut in fiecare zambet, in fiecare hohot de ras ceva...ceva din trecut. Am devenit sceptica. Uite-asa, fara sa imi dau seama. Poate mai sceptica decat ar trebui. Nu mi-o lua in nume de rau. Poate va mai trece ceva timp pana sa...ma obisnuiesc. Metamorfoza.

Desree - Life

Asculta mai multe audio diverse

17 DECEMBRIE 2010


Cand dezamagirea e la ea acasa in sufletul tau...Cand te lovesti (a cata oara?) de aerul de nepatruns pe care il degaja vocea ei...Cand o afurisita de zi de nastere intervine intre voi...Cand un telefon isi intarzie aparitia ca Moromete in poiana lui Iocan...Cand te gandesti ca noaptea ce urmeaza nu va fi cu nimic diferita fata de toate celelalte...Cand obajii tai se vor usca singuri de lacrimile ce au facut santuri deja...Cand toate cuvintele pe care le-ai adunat atatea saptamani ti se blocheaza in gat si nu mai spui nimic cand (in sfarsit!) o vezi...Cand ii intelegi situatia, si cu toate astea nu stii ce sa faci...Cand iti dai seama ca defapt nu intelegi nimic...Cand schimbarea e imposibil de acceptat...Cand participiile au devenit un refren expirat...Cand doar prin intermediul unui blog iti dai seama de starea ei adevarata...Cand vrei sa fie doar un cosmar faptul ca in fiecare zi ce trece se largeste prapastia dintre voi...Cand timpul e nemilos si secera inainte de vreme...Cand tu esti singura care o strange cu forta in brate cand va vedeti/despartiti...Cand ai da orice doar sa ii vezi ochii zambind cand e cu tine...Cand nu intelegi cum de s-a lasat atat de schimbata de cei din jur...Cand ai vrea sa-i inspiri din forta si nepasarea ta fata de ei si nu stii cum...Cand toata povestea asta e ca un roman realist fara final...

But...after all...tomorrow is another day...

SMOKYE-LIVING NEXT DOOR TO ALICE

Asculta mai multe audio diverse

Sunt persoane pe care desi pana acum imi erau indiferente, am ajuns sa nu le mai suport. Si le cunosc de mult timp. Dar m-am saturat de aerele de diva expirata, de fitele de printesa infantila si de talentele de sefa a nimanui.
Sunt persoane despre care mi-am schimbat parerea la 2 luni de cand le-am cunoscut. Ipocrita, barfitoare, materialista, falsa, m-ai folosit drept paravan pentru sentimentele tale. Dar nu ti-a iesit.Eu pot demonstra oricand ca nu ai dreptate, pe cand tu te-ai dat singura de gol.
Sunt persoane despre care daca mi-ai fi spus acum cativa ani ca voi ajunge sa sufar astfel din cauza lor si ca ma voi tine cu dintii de faramele de zvanciri de bucurie, n-as fi crezut. Dar asa e. Aparent rade,aparent e bine. In realitate, nu. Erai cu totul alta cand ne-am cunoscut, din absolut toate punctele de vedere.
Sunt persoane despre care acum 6 luni aveam o cu totul alta parere. Acum 6 luni ma dureau toate gesturile de indiferenta pe care le facea. Acum nu. S-a indepartat, nu-mi pasa. M-am indepartat, de imagine vocifereaza. Doar de imagine.

Schimbarea produce în viaţa noastră o ruptură... Dar asta n-are nici o importanţă. Oricum trebuie să te schimbi. Trăim într-o eră în care singura cale de a supravieţui este să iubim schimbarea. Tom Peters

Timpul imi joaca feste. Credeam ca e medicul care le vindeca pe toate. Dar se pare ca de data asta si-a pierdut parafa pentru a semna foaia pe care scrie ca sunt vindecata. Si inca astept. Dar a trecut deja un an si nimic. M-a pacalit de 2 ori ca sunt ok, ca dupa sa loveasca iar. Si sunt dependenta de foita aceea pe care scrie: "Pacient vindecat. Multumim pentru incredere, data viitoare speram ca nu va fi vorba de acelasi virus."
Am inceput deja un proces de autoeducare. Vreau sa nu ma mai incred in aparente. Ma lupt cu ele, si vreau sa castig. Vreau sa accept ca nu sunt singura care stapaneste arta disimularii. Vreau sa accept ca niste emoticoane vesele aruncate de imagine nu inseamna fericire sincera. Vreau sa accept ca acele priviri, oricat de intense si de luminoase ar fi, nu inseamna iubire.
Exact cand crezi ca s-a terminat, exact atunci te loveste.Si o luam de la capat.

Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.

Daca te prefaci ca nu se intampla, ca nu s-a intamplat nimic, te poti convinge ca asa e? Poti evita realitatea gandind asa? Tare mi-e teama ca nu. Pana acum, luam schimbarea ca pe ceva de bine. Puteam trece peste orice. "S-a schimbat, e alta persoana, asta e.Nu-i nimic, ma schimb si eu." Si era bine. Mereu a fost bine. Ma obsedeaza cifrele, comparatiile.
Acum...nu pot spune ca e bine. "S-a schimbat. Ma schimb si eu?" Nu pot. Nu am cum. Sau ba da, as avea, dar e tot ce nu-mi doresc. "Nu pot...daca as face asta, cum ar fi? Ce s-ar intampla? Tare mi-as dori sa fie vorba despre altcineva. Oricine altcineva, dar nu tu. Nu tu. Fir-ar el de anotimp!!" Ne-am obisnuit sa dam vina pe destin pentru toate lucrurile nasoale care ni se intampla. Nu e asa.
Timpul ne schimba? Nu consider asta. Ce vina are el? Doar ca...trece. Circumstantele sunt cele care ne duc spre polul opus al firii noastre. Si nu au fost chiar atenuante...
Inotam in aparente...si parca nu mai ajungem la mal.
Pe de-o parte pot spune ca nu ma intereseaza. Si chiar asa e. Ea a spus ca important e sa imi fie mie bine. Chiar imi este. Ma simt foarte ok.

Pe de-o alta parte nu-mi e . Diferenta de sentimente, de. De-am putea macar pentru 10 minute sa lasam la o parte aparentele, ce bine ar fi. 10 afurisite de minute...nu mai mult.

Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole.Victor Hugo

Fetele voastre sunt pe zi ce trece mai posomorate, mai sifonate. S-au evaporat cumva toate motivele pentru a zambi? Au sublimat? Nu cred.Doar ca ati uitat ca fericirea vine din acele clipe marunte, carora nu le acordam importanta cuvenita.

Zambeste, pentru ca vine vacanta, ce incepe odata cu ultima teza de dinainte de sarbatori.
Zambeste, pentru ca vine Craciunul.
Zambeste, pentru ca ai posibilitatea de a oferi cadouri.
Zambeste, pentru ca ai cazut in fund la patinoar.
Zambeste, pentru ca papagalul doar ce te-a ciupit de nas.
Zambeste, pentru ca ai uitat parola id-ului pe care ai intrat cu juma' de ora in urma.
Zambeste, pentru ca timpul e naspa si nu te-a lasat sa termini teza de 10.
Zambeste ochilor marini ai bebelusului ce te sfredeleste cu privirea.
Zambeste, pentru ca intre parintii tai e o competitie:cine stie mai multe despre acel EL.
Zambeste, pentru ca ai facut pe cineva sa rada.
Zambeste, pentru ca plecand el nu stie ce pierde.

Si mai pot, mai pot continua.

Genul acela discret, care nu-ti invadeaza existenta, dar pe care-ti face bine sa-l stii oricand de veghe la sufletul tau.Confesiuni ipotecate

"Incerc sa-l vad cu ochi straini si goi de privitor intamplator. Nu-mi iese." Dar voi, voi stiati asta, nu? De ce ma priveai in acel moment? Te asteptai sa observi in privirea mea acea sclipire nelipsita? De unde stiai ca va fi acolo? Eu nici macar nu imi puteam imagina asta, nu doream. Se pare ca nu mi-a iesit cum voiam. S-a intamplat. Dar te-am convins(sper!) ca nu e adevarat. Oare? Incerc acum sa ma conving si pe mine de asta. Va fi ceva mai greu. Dar...trebuie, nu? Singura nu ma pot minti. Si tocmai asta e problema.

Te privesc si ma gandesc din ce in ce mai mult daca nu cumva tot ceea ce am iubit eu n-a fost decat proiectia mea ideala despre tine. Confesiuni ipotecate

Nopti cu luna plina. Aer cald. Reflexia lunii in apa neagra, adanca, infinita. Nisip de catifea. Pescarusi somnorosi. Nori pufosi, prietenosi. Ganduri ratacite printre valurile linistite ale marii.Tu. Noi. Fericire prematura. Liniste adanca.Apus insangerat. Lacrimi chinuite de pleoapele stranse. Parfum unic. Valuri nesemnificative. Cer instelat. Nimeni.


Frig muscator. Peisaj de poveste. Alb imaculat.Brazi schinguiti de greutatea omatului. Liniste. Luna indepartata, de gheata. Cer cenusiu.Mireasma de cozonac. Brad imbracat de cei mici. Cadouri. Amintiri de peste an. Dulci, reci, dureroase, enervante. Fara scoala. Comedii. Fericire.Tu. Noi.
Evadez.

George Michael-Last Christmas

Asculta mai multe audio diverse

Ai venit cand nimeni nu te astepta.

Si vreau sa scriu. Si incep sa urasc zilele de joi.
Si nu vreau sa-i dau dreptate. Atata timp m-am chinuit sa-i demonstrez ca presupunerea lui e falsa, si acum...Acum mi-e frica. Nu are cum, nu poate avea dreptate.
Ce-ar mai conta? Ma simt atat de ciudat. Pana acum eram atat de sigura pe mine, puteam fi stapana pe emotiile mele. Acum..? Cateva note si o privire aruncata fugar m-au dezechilibrat cu totul.Te urasc, stiai?
Da, foarte bine fac. Ma vezi ca zambesc, ce conteaza cum ma simt cu adevarat? "Te-ai indepartat, nu-mi pasa." Dar urmele unghiilor infipte in degete sunt marturia sentimentelor disimulate. Nimic, absolut nimic nu e ceea ce pare. Nici chiar acum, dupa atata timp n-ai reusit sa ma cunosti. Sau poate ca eu nu te-am lasat. Nu conteaza.Ma descurc.
Am fost tot timpul asta o bomba cu ceas. Nu mi-am dat seama decat acum. Apesi pe buton si...bum. Dar nu.
Fara importanta. Va trece. Trebuie.

"Oportunitatea bate de multe ori la usa, dar pana cand dezlegati lantul, deschideti zavorul, desfaceti cele 2 carlige si inchideti alarma antifurt, deja e prea tarziu." Rita Cooledge

Ne-am "cultivizat" breeeeeeeeee! Ce stiti voi! Ne-am dat pe engleza!
(Stii ce inseamna macar?:>:> )

Feel the rain on your skin
No one else can feel it for you
Only you can let it in
No one else, no one else

Iar in vacanta asta vreau sa fac bratari. Multe bratari, pe care sa le daruiesc. Iubesc sa ofer cadouri. Sa pandesc cu nedisimulata fericire uimirea de pe chipul celuilalt.

Ador perioada Craciunului. Cred ca e singura perioada din iarna care imi place. Vreau sa ninga linistit, cu fulgi maaaari, ce mi se topesc pe fata inghetata si rosie. Si vreau sa fac un ingeras. Cum faceam cand eram mai mici, stii? Si vreau sa impodobesc bradul. Mare si verde, de vreo 2 ani am privilegiul sa-l imbrac singura. Si e ataaaaaat de placut.

Ador comediile de Sarbatori de la tv. Chiar daca 90% dintre ele se repeta anual, nu ma plictisesc de ele. Sunt...in trend. :D

Cand eram mai mica stateam pe geam si priveam afara. Ningea. Atat de frumos. Ca intr-un tango. Tardiv. Nicio adiere nu le strica ritmul. Erau atat de sincronizati. Imi facea placere sa le privesc coregrafia. Si mereu incercam sa ii numar. Ma frapa intotdeauna cum de niste chestiute atat de micute pot forma ceva imens. Asa cum la mare incercam sa imi dau seama ce numar mega mega mega mega mega mega mega mega astronomic poate exprima numarul de particule de nisip de pe plaja. Renuntam mereu.

Mi-e dor sa te stiu langa brad...nerabdatoare sa desfaci cadourile...hmmm...bucurandu-te ca un copil

all i want foooooor x-mass issss yoooooooouuuuuu! (contributia eeeeeeei!)

Daca ma comport asa cum trebuia sa o fac demult nu inseamna ca sunt suparata.
Daca sunt mai rece, daca nu mai dau un telefon 5 zile nu inseamna ca am ceva.
Daca nu mai sunt atat de interesata de viata ta, sau..nu stiu daca ma exprim bine, oricum, nu am nimic!
Daca nu imi mai simti entuziasmul, fericirea, tristetea, enervarea din voce...nu te ingrijora. Pe ultimele 2 nu le-ai simtit prea des.

Doar ca...nu stiu. Intr-adevar, as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am schimbat. Doar ca...in ultimul timp au fost atatea chestii care pur si simplu mi-au acaparat gandurile, si chiar nu aveam chef de nimeni. Si plus de asta...Ah, nu conteaza..

Chiar crezi ca ar fi ceva diferit daca n-am mai vorbi? Tine minte, n-am spus ca asta vreau! Doar ca pur si simplu am devenit atat de indiferenta si m-am dezobisnuit atat de bine de conversatiile avute, ca...In plus, am prieteni noi in preajma mea. Chiar si prieteni ce au revenit dupa o destul de lunga absenta.

"Nu-mi da sfaturi, stiu si singura sa gresesc..."

Si chiar nu vreau sa ma intrebi pentru cine e postarea asta. Si chiar nu vreau sa zic ca nu e pentru tine.

Dar...ne obisnuim cu toate, nu...?

Pentru mine...dupa atata timp...

Iar acum nu pot zice mai mult.

Cenusa.

Imi privesc reflexia din oglinda. Mai bine spus din geam. Aceeasi scara, acelasi bloc, aceeasi strada...Si totusi nimic nu mai e la fel. Chiar si eu insami sunt alta.

Astept. Atunci? Soare, lumina, maieu, pantaloni scurti si slapi. Acum? Frig, cenusa, geaca, fular si ochi tristi. Astept. Paradoxal, nu pe tine. Si cat as fi vrut. Nu conteaza.

Trasaturile parca mi s-au inasprit. Doar mi se pare? Nu stiu. Nu esti aici sa-mi spui. Oricum, ai fi ridicat din umeri si ai fi zis "Nu." Vara. Vreau vara. Vreau sa scap de tezele astea ce-mi ocupa tot timpul. Vreau sa se intunece la 21, nu la 17. Vreau sa te sugrum in brate. Vreau...

Vreau sa cobori TU, vreau sa fii TU in locul ei. Vesela, trista, vreau sa fii TU. Vesela? Mare cuvant. Nu conteaza.

As vrea sa incetez sa abordez acelasi subiect. Where is the end..?

"Puteam"
Doar atat?!

Tot ce faci e interpretat gresit. Totul, absolut totul e luat cu alt sens.

Te impaci bine cu cineva si razi de toate glumele facute? "Aaa...uite cum se intoarce! Vezi cum zambeste? Clar, il place!" Frate, ati fi bune de detectivi! Alta treaba chiar nu aveti decat sa-mi panditi fiecare miscare?! Si macar de-ar fi ceva adevarat...

Lipsa de timp e mereu confundata cu nepasarea. Lipsa unui telefon, sau a unui "buna" spus in graba pe mess e mereu luat ca indiferenta. Intotdeauna am spus ca daca vrei sa faci un lucru, dar nu ai certitudinea ca il poti finaliza, nu-l mai incepe. Nu imi place sa zic un "hey." scurt, inca 2 cuvinte, si dupa "tre' sa ma duc la masa." Stiu ca nu pica bine deloc, dar nici daca nu zic nimic nu e mai bine.

Si multe alte chestii marunte. Lumea cand nu are ce face, barfeste. Mai bine spus, te barfeste. Vorba unei prietene, afli mai multe chestii despre tine daca mergi la colt de strada, decat stii tu insuti.

OPRITI-VA!!

Bârfa este ca noroiul pe un perete proaspăt vopsit. Poate că nu se lipeşte, dar lasă urme.

Chiar eram.

Si mi-e frica sa nu devin indiferenta. Pentru ca atunci...atunci totul s-ar termina. Inainte fiecare conversatie imi aducea un zambet mare pe fata. Acum...acum fiecare fraza dintr-o conversatie

e ca un ghimpe infipt adanc in inima.Si ma intreb oare unde se va ajunge. Cu cat esti mai ranit de o situatie, si cu cat suferi mai mult, cu atat la un moment dat vei ajunge sa nu-ti mai pese. Dar acum nu vreau asta. Pentru ca inca mai am speranta ca, la un moment dat, va fi bine. Toate se vor linisti.

Gresesc?

Am doar 18 ani...

De-abia plecasesi.

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn dim umbra-n departare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Tudor Arghezi

Am descoperit poezia la o ora de romana, si din punctul meu de vedere e superba! Transmite atat de bine mesajul...

Cuib de vipere.

Stii, chiar nu ma intereseaza. E problema ta, e viata ta, a fost alegerea ta, faci cum vrei. Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie. Si pana la urma, care racire? Eu vad ca va impacati foarte bine, ai cu cine ma barfi, care e problema? Defapt, ai avut intotdeauna, tarziu mi-am dat eu seama. Si am mai realizat ceva. Nu ai meritat nici o secunda, o secunda macar raul de lacrimi pe care l-am varsat candva. Atatia ani, ce mai conteaza? O clipa nu ma voi uita inapoi, nu-mi pasa.

Si stii ce? Candva poate ca m-as bucura de situatia asta. Acum nu-mi pot opri zambetul ce imi infloreste in coltul gurii, constatand ca am avut dreptate inca de la inceput. Intuitia mea nu a dat gres.As mai continua sa scriu ceva, dar nu. Atat.

P.S.: Pentru aceasta postare nu primesc si nu ofer explicatii.

Ai grija. Ceea ce am scris in ultimele postari e interpretabil. M-ai intrebat daca e vorba de tine. Da, am scris si de tine, nu am de ce sa ascund. Dar am scris si de ea, si pe deasupra am vorbit si la general.Asa ca ai grija ce iei drept referitor la tine. "Nu-mi pasa" aceia nu erau pentru tine. Chiar ai crede asta? Ma cunosti indeajuns de bine, cred, sa stii ca nu sunt ipocrita.

Si nu...nu mai vreau alte interpretari gresite. Imi ajung cele de acum...

2 noiembrie.

• Azi voi zambi.



• Azi voi fi fericita.



• Azi nu imi va pasa.



• Azi voi fi egoista.



• Azi TU nu existi.



• Azi nu voi avea ochii tristi.

Iar azi...azi vei sti de ce fac asta.

Pentru ca azi...azi e ziua mea! Si astept un cadou. Un cadou ce poate veni doar de la tine! Si nu vorbesc de nimic material..

“A tras un cerc si m-a lasat afara, eretic, un rebel si de ocara. Insa isteti, iubirea si cu mine l-am invins: am tras un cerc in care l-am cuprins.”
Edwin Markham

Smile, an everlasting smile...

Schimbarea vibreaza prin toti porii. Nimic nu mai e cum a fost. Totul, absolut totul s-a schimbat.

Vocea e umbrita de o doza de tristete nelimitata. Ochii, zambitori si luminosi candva, acum sunt intunecati si cu cearcane. Energia debordanta, optimismul de altadata sunt acum amintiri.Ras molipsitor? Apasare contagioasa. Tacere voluntara, dureroasa. Inabordabila. Nepasare, indiferenta? Absolut deloc.Doar nestiinta in a actiona corect.

Orgoliul? Nu mai conteaza, principal e acum scopul.Timp? Nu mai e. Comunicare? Aproape deloc. Racire? Aproape totala. Poate doar amintirile mai leaga acum. Regrete? O groaza.Schimbare? Se vrea, dar nu vine. Ajutor? De unde? Sprijin? De unde? Consolare? De unde? O imbratisare? DE LA CINE? Posibilitati de redresare?Nu sunt primite, ori sunt, dar foarte rece, glacial. Dorinta de bine inhibata. Minute in sir udate.

Tonul cu care primeste ingheata. Revolta sclipeste in ochii congestionati de lacrimi.

Ii zvacnesc tamplele, iar ochiul inrosit de urcior o inteapa, celalalt o ustura. Are mintea incetosata, capul de plumb. Pleoapele i se lipesc, si,in ciuda durerii, cade intr-un somn adanc, deranjat doar de alarma de a doua zi...

P.S.: Nimeni nu are atat de multi prieteni incat sa-si permita sa piarda unul! Parca nu inlocuiai...

"Fiecare bucurie raneste pe cineva..."

Ganduri nerostite...si ma simt asa straina. Fata de mine, fata de voi. Pentru ca uneori simt ca locul meu nu e aici. Aici? Ce inseamna aici? Acasa? Ce inseamna acasa?

Acasa e locul unde poti fi tu, unde te poti desfasura in voie, fara reprosuri, fara sa fii nevoita sa minti, fara sa fii tradata, aratata cu degetul. Exista oare un astfel de loc? Umbra voastra e pretutindeni. Imi acaparati gandurile, si nu vreau.

Prietenie la distanta? Da, in carti. Si vorbesc atat de cazul in care cele 2 persoane nu s-au mai vazut de mult timp, cat si de cel cand ele se vad zilnic, dar nu-si vorbesc. Pentru ca incerci sa acoperi acea distanta, te indrepti spre altcineva.

Aceeasi tema abordata de n ori, atatea pagini scrise in speranta ca...ce? Va veti destepta? Imi veti raspunde? M-am inselat. Din nou. A cata oara? Nu mai stiu numarul. "Siluete lungi, incapabile de iubire" .Imi place cum suna, si va defineste. Pe voi toti. Poate imi veti spune ca nu trebuie sa generalizez. Dar am mintea acoperita de o patura pe care v-ati cusut minciunile, mastile si prieteniile false.

Motive ascunse, invizibile. Fugiti de adevar ca dracu' de tamaie. Va convine asa? Nimic de zis.Incerc sa urmez sfatul mamei repetat de atatea ori. "Nu mai fi asa sincera, si nu te mai apropia atat de oameni. Fii mai rece, distanta." Pot face asta? Nu sunt persoane ce se pot uita usor, or situatii neimportante. 80% din caracterul unui om este format pana la 5 ani.Au spus altii, nu eu. Sa ma schimb la 15? Foarte greu.

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma. Nu promit sa te fac sa razi dar pot sa plang cu tine.Daca intr`o zi iti vine sa fugi,cauta`ma.Nu promit ca o sa te opresc dar pot sa fug cu tine.Daca intr`o zi nu ai chef sa asculti pe nimeni,cauta`ma.Promit sa tac oricat vrei.Daca intr`o zi ma cauti si nu raspund...vin`o repede sa ma vezi..poate eu am nevoie de tine..

Nici mie...

Ti s-a intamplat vreodata sa...

• Vrei sa vorbesti, sa suni pe cineva, dar sa nu ai pe cine?
• Sa intorci o situatie pe toate partile , doar pentru a-ti sa seama unde ai gresit, fara rezultat?
• Sa nu-ti pese ca te indepartezi de o persoana cu care pana acum ceva timp te impacai foarte bine?
• Sa iti intepi degetele cu unghiile, doar pentru a te abtine sa nu suni pe cineva, stiind ca nu tu esti cea care trebuie sa faca acest pas?
• Sa fii in stare sa treci peste orice, inclusiv peste orgoliu, pentru a te impaca cu cineva, dar sa sfarsesti prin a renunta? (" nu eu sunt cea care trebuie sa faca asta")

Pentru ca mie da, mi s-a intamplat...

Metamorfoza.

Nu-i convin multe, dar tace. E deja foarte indiferenta. A trecut prin prea multe ca sa mai simta ceva legat de aceasta situatie. Si prea mult timp.

Atatea situatii asemanatoare...Atatea persoane diferite...Atata lume schimbata...Atatea sentimente puse in joc...Si atatea intrebari la care se chinuie sa obtina un raspuns. Dar unul credibil. Te-ai gandit vreodata ca poate nu inghite toate clarificarile pe care i le dai, chiar daca nu spune nimic pe moment? Nu poate crede. Sunt situatii mult prea complicate pentru niste raspunsuri asa simple.

Totul se schimba...Absolut totul...Esti tentat sa crezi ca daca te impaci bine cu cineva o lunga perioada de timp asa va fi mereu...Nu. Si...stii? Poate chiar nu mai conteaza.

Va incerca sa nu priveasca inapoi. Va fi puternica. Inca o deceptie (2) in plus, mai conteaza?!

Intr-o zi prietenia se intalneste cu dragostea, fiecare se prezinta. Apoi dragostea intreaba prietenia:
- Daca exist eu, tu ce rost mai ai?
Prietenia raspunde:
- Eu las un zambet acolo unde tu ai lasat o lacrima...

Vreau la gimnaziu!!!

Ce fac? Excelent. Cum ma simt? Extraordinar. Am dat ieri testare la fizica, testare la care nu iau mai mult de 7. Cand m-am apucat de tema la mate m-a bufnit plansu...nu intelegeam nimic, nu stiam sa rezolv, si imi era frica de testarile viitoare. Pana intr-a 8, matematica a fost materia mea preferata. Mergeam la olimpiade, si chiar obtineam rezultate bune. Dintr-a 8-a s-a rupt filmu'...Nu mai eram atat de atrasa, dar tot ma descurcam. Dar acum...profa nu prea preda bine, materia e foarte noua si grea, si...:-<. Imi e frica.

Timp...nu mai am. La 6 ma scol, la si un sfert ma apuc de teme. Pana la 9 incerc sa termin de scris, iar acum de multe ori nu reusesc, si pana la 10 invat. Dar nu mai imi ajunge timpul! As vrea sa mai lucrez si in plus, la chimie si engleza (materii pe care vreau sa ma axez) dar....cand? Ne da foarte mult de scris la exact aceste materii insa...mai am si la celelalte de invatat si scris.Trebuie sa imi scriu si pe foi lectiile la bio din manual pentru ca nu inteleg absolut nimic din ce ne preda profa si tot asa. Si fac chestia asta doar pentru ca imi place biologia si pentru ca vreau sa dau la Biochimie, nu pentru ca ne zice profa sa invatam...(dar nu ne zice). De unde atata timp? Sunt doar 24 de ore intr-o zi. Vreau la gimnaziu!

Mi-a placut ce mi-a povestit colega de banca:

Ma duc intr-o zi acasa si ii zic lu tata:
-Am luat un 3 la mate.
La care taica-su ofteaza si zice:
-Biine...hai sa vedem cum ii zicem lu ma-ta!

Ca acasa.

Patul e cald si moale. In aer se simte un parfum familiar. Este atat de fericita aici! Si vrea sa prelungeasca acest moment, nu vrea sa adoarma. Aceasta este camera in care cu 11 luni in urma tesuse o poveste ramasa neimplinita. O poveste ce acum si-a diminuat mult din importanta.

Parfumul acesta unic a intampinat-o inca de cand a trecut pragul acestei case. Oare de ce are impresia ca l-ar recunoaste oriunde, de-ar fi sa-l intalneasca oricand? Era atat de bucuroasa in prima zi.Inspecteaza fiecare camera si era uimita de faptul ca nu s-a schimbat nimic. Visele ei erau inca zugravite pe pereti. Atat de familiar totul...

Isi ingroapa mai adanc fata in perna, si isi incarca plamanii cu mireasma aceasta unica. Desi nu vrea, somnul o imbratiseaza, iar ea inchide ochii acestui mic paradis.

You don't, You don't, You don't, You don't
You don't mean anything to me
You're what I never wanna be
Simple Plan-You Don't Mean Anything

Inselator.

Ai grija.

Nu stii ce gandeste .

Si te poate insela.

Zambeste, dar poate e doar din obisnuinta.

Te priveste, dar poate e doar pentru ca...nu stii.

Si tocmai asta e.

Nu stii de ce, dar nu vrei sa-ti faci iluzii.

Nu vrei sa suferi iar.

Si...asta te enerveaza, nu?
Logic.

Even the good thing could be a course

Cheryl Cole, Fight for this love.

Ipocriti.

De ce nimeni nu e ceea ce pare? De ce intotdeauna trebuie sa gasesc o trasatura la o persoana nou cunoscuta, care sa ma dezamageasca complet si sa-mi schimbe total parerea despre ea? De ce toti aveti nevoie de masti care sa va ascunda adevarata personalitate?

Sunt revoltata, revoltata pentru ca m-am inselat iar. Valul de baiat cuminte, linistit si la locul lui a fost dat la o parte.

Iar tu...tu nu procedezi deloc bine. Din moment ce stii ca baiatul ala e nebun dupa tine,iar tu nu simti nimic pentru el, de ce il mai atati atat? Lasa-l in pace...Ii faci mai mult rau decat bine! Nu ca el ar fi dispus sa recunoasca ca nu i-a placut noaptea petrecuta in compania ta...:D

Chestia asta ar trebui sa ma puna pe ganduri.Pentru ca degeaba sunt tentata sa zic "nu" cand sunt intrebata daca am repede incredere in cineva...Nu e asa. Ma incred repede in aparente. Intr-adevar, sunt vreo...3 persoane pe care asa cum le-am cunoscut asa au ramas...in mare parte. Insa doar cu una din ele ma impac foarte bine si azi. Si, da, sunt vreo...2 persoane, cu care, desi la inceput nu ma impacam bine deloc, acum sunt foarte buna prietena. Din niste persoane sterse, afurisite, cu fite, am ajuns sa descopar o fata cu un suflet cald, prietenos si de mare incredere, si un baiat de treaba, amuzant, si care poate fi un foarte bun prieten! Numai ca aceste exemple sunt foarte rare...

Fiecare repeta, dupa Aristotel, ca nu exista prieteni si fiecare, in particuar, sustine ca el e un bun prieten. Aceste doua afirmatii atat de contradictorii se bazeaza foarte probabil pe faptul ca pe taramul prieteniei exista multi ipocriti si multi oameni care nu se cunosc pe ei insisi. Claude Adrien Helvetius

Noi si acel niciodata

Nu...nu va cadea iar in capcana. Nu se va uita inapoi, nu va atribui privirilor lui nici o semnificatie. A mai facut asta o data si s-a ars. Ii place sa creada ca s-a maturizat. Va fi indiferenta, nepasatoare.

Si totusi...

Si totusi nu se poate abtine sa nu il priveasca cu coada ochiului cand trece pe langa ea. Are o stare ciudata de bine cand ii simte privirea atintita asupra ei.Se uita la el cu atentie, ii studiaza fiecare curba a fetei, doar cand el nu o poate privi. Insa isi fereste ochii atunci cand el se intoarce spre ea. De ce? Pentru ca nu vrea ca el sa stie ca ii starneste acest interes ciudat. Interes pe care nici ea nu il poate explica.

Nu! Las-o in pace! Nu vezi ca incearca sa se tina departe de ochii tai atat de caprui?

Sau poate nici ea nu stie ce vrea...

Se intoarce si ii surprinde privirea atintita asupra ei. Acea privire care ar putea hipnotiza un sarpe. A simtit pe pielea ei cum e sa fii lasata fara glas din cauza a 2 ochi care parca te-au prins si nu-ti mai dau drumul. Si...ar continua acest joc de ping-pong numai daca ar sti ca e destul de puternica sa nu cedeze ispitei. Sa nu cada prada celui care a pus pe jar atatea fete.

"Orice vointa disparuse in mine, nu mai faceam nici o miscare si nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu ma slabeau nici o clipa.Erau cruzi si misteriosi. Parca de sub masca de piatra ma fixau niste ochi vii, inzestrati cu o putere hipnotica. Si ciudat e ca totul imi era foarte clar. Stiam unde ma aflam si ce anume se petrecea cu mine. Si n-aveam putere sa ma impotrivesc."
Viata pe un peron.

Atat de ciudat...

Desi incearca sa ajute, ajutorul ii este respins. Ce-i drept, delicat. Daca tace si nu intreaba nimic, iarasi nu-i bine, deoarece se crede ca nu e interesata. Ii e dor de vremurile bune, de vremurile cand aceasta COMUNICARE nu era atat de greu de realizat. Si mai ales, nu prin intermediul internetului. Mess sau blog. Doar pe acestea se mai bazeaza acum comunicarea dintre ele 2.Si este trista. Pentru ca nu intelege de ce aceasta racire. Brusca. Dureroasa. Poate fara sens.

Maturizarea, stresul, oboseala, personalitatea...Poate toate acestea contribuie la schimbarea atitudinii. Dar...chiar atat de mare trebuie sa fie acesta schimbare? Nimeni nu se poate apropia de tine daca tu nu dai voie.

Intrebari, intrebari si iar intrebari. Nu sunt la ani lumina distanta, doar cativa metri. Dar ce ar conta? Nu iti poate smulge nimeni cuvintele daca tu nu vrei sa vorbesti. Iar fortata nu poti fi. Negi totul vehement. Nu ti-ai dat seama ca avem amandoua nevoie de acelasi lucru? O imbratisare si un "va fi bine." Atat de usor spus...

"Lucru absolut minunat la cea mai veche si mai buna prietena este ca, intr-o situatie de criza, nu poate sa faca altceva decat sa-ti vina in ajutor. Isi lasa propriile probleme la o parte ca sa se puna in situatia ta si sa lupte pentru tine. Pentru ca iti simte durerea, reuseste sa o aline putin. N-o s-o ia pe ocolite si n-o sa te lase sa-ti plangi de mila, o sa-ti spuna verde-n fata cum stau lucrurile. Dar totodata o sa contribuie discret cu ajutorul ei constructiv, consolandu-te asa cum ar trebui sa o faca o mama."

Confesiuni nocturne.

Voi...

In ciuda mastii de fata dura, care pune mereu punctul pe i, care spune mereu ce are de spus indiferent pe cine raneste, se ascunde un suflet cald, sensibil. Si da, mi-am dat seama de asta din postarile tale!
Tu...mereu esti vesela, zambesti, calda si deschisa tututor...Prietenoasa, dar ce se ascunde in spatele acestei masti?
Tu...deja am scris multe despre tine...dar niciodata nu e de ajuns...Am gresit...am inteles multe gresit...sau poate nu...Dar...mersi ca ai fost alaturi de mine...si...sper ca vei mai fi...
Vorbim, radem, imi impartasesti ultimele barfe...Vesela, trista, indragostita si mereu cu capul in nori...TU!
Tu...cel care neaga adevaruri evidente, si incearca sa para nepasator...Doar ca nu-i iese!Esti...hm...nu razbunator...esti mai degraba invidios pe succesul unora. Si de asta poate ca le e frica sa aiba incredere in tine, sa se apropie mai mult de tine! Intotdeauna am spus ca poti fi un prieten foarte bun si sincer pentru cineva, daca acel cineva stie sa te tina in frau!
Prietene bune candva, acum doar ne salutam. Nu suntem certate, doar...separate. Avem drumuri separate...Interese separate...Mda...dimineti pe care le petreceam pe scara, in pijamale, mai stii?

Nu conteaza cata lume te inconjoara, conteaza cati prieteni adevarati ai...

Deoarece chiar imi pasa....

Stii...nu sunt doar cuvinte pe care le spui doar de dragul de a le spune, sau pentru a sti o treaba facuta. Nu...sunt cuvinte pe care le spui din inima...si pentru ca vrei sa recastigi increderea acelei persoane...sau orice altceva ce ai pierdut...si imi pare rau ca ai crezut ca le-am scris doar de fatada...

Si...uneori...nu stiu daca ti-ai dat seama dar...atunci cand esti foarte apropiat de cineva tinzi sa ii spui totul...si chiar ii spui. Dar...nu realizezi ca anumite chestii pot rani...sau pot strecura in sufletul celuilalt teama ca il vei inlocui...si ca nu ii vei mai acorda atat de multa atentie ca pana atunci...Asa cum ea nu si-a dat seama de asta cand a venit vorba de mine, nici eu nu mi-am dat seama cand a venit vorba de tine...

Ne facem rau amandoua. Una adoarme plangand..iar cealalta isi impuie capul cu tot felul de prostii...Mi-as dori sa-mi spui ca totul va fi bine...

Asa cum ai facut-o si altadata...

Numai ca acum e vorba chiar de tine...

Clarificare.

De ce? De ce spui ca suntem 2 persoane fara nimic in comun? Avem in comun fie si numai amintirile. Dar stii la fel de bine ca mine ca nu e numai atat.

Am gresit, stiu. Te-am neglijat. Dar mi-am cerut iertare. E adevarat, m-am lasat prinsa in vartejul primelor zi de liceu si n-am mai pastrat legatura. Dar nu, nu te-am uitat. N-as avea cum sa fac asta. De ce imi spui sa "raman cu prietena mea care m-a insultat, m-a facut sa plang si sa uit de mine [...]"? Ai impresia ca daca vorbeam cu ea in acelasi timp in care vorbeam cu tine, ma intorc automat la ea? Nu pricepi ca sunteti 2 persoane diferite in viata mea? Tu esti tu, ea e ea. Chiar atat de materialista ma crezi? Si nu, nu te lega de relatia mea cu ea.Tu nu stii care e cu adevarat aceasta. Crezi ca un singur telefon schimba tot?! Nu...

De unde naiba ti-a venit ideea ca *Mereu ea va fi mai buna.* ?? Stii foarte bine ca mereu cand am avut necazuri am venit la tine. Si de asemenea am impartit cu tine multe. Si bune, si rele.

Pentru chestia de asta vara mi-am cerut scuze de n ori. Stii foarte bine cat de mult regret. De ce spui ca nu am apreciat nimic din toate cate ai suportat pentru mine? Nu ai dreptate. Absolut deloc. Apreziez, cu atat mai mult cu cat nu stiu daca eu as fi avut taria ta de caracter. Esti nedreapta.

Ce legatura are faptul ca am colegi noi, respectiv ca imi fac prieteni noi, cu tine? Te simti amenintata, gandindu-te ca imi voi focaliza atentia numai asupra lor? Imi pare rau ca nu ai incredere in mine... Si lasa-ma pe mine sa decid cum sa imi impart timpul. Pot iesi si cu ei, si cu tine, nu trebuie sa aleg. Si chiar daca as face-o, cred ca stii alegerea mea...

Voi pune postarea ta, ACEA POSTARE, sub eticheta nervilor. Voi considera ca ai scris-o sub un impuls de moment. Nu vreau sa cred ca tu crezi in continuare despre mine ceea ce ai scris acolo...Iar faptul ca sunt mai mare cu 2 ani ca tine nu inseamna ca sunt si mai matura...

Sper ca ai inteles. Astept un comentariu, un raspuns, ORICE! Dar fii sincera...spune drept ce gandesti!

_____________________________________________________