Superstitii?

De 1 Martie am fost intrebata daca mi-am ales o "Baba." Nu stiam de existenta acestei traditii, superstitii, ce-o fi, asa ca am cerut detalii. Si mi s-a spus ca se alege o zi intre 1 si 8, si asa cum va fi ziua respectiva, asa imi va fi tot anul.

Mi s-a facut frica, si am spus ca nu fac asa ceva. Nu stiu de ce, am spus nu . Probabil am ramas cu "sechele" de la revelion, cand in subconstientul meu ma gandeam ca asa cum e seara aceea, asa va fi tot anul, si, desi mi-am dat seama ca nu a fost deloc adevarat, am hotarat sa nu mai dau crezare superstitiilor.

Ideea ca asa cum e o anumita zi ar putea fi intregul an m-a facut sa-mi fie frica. Nu vreau sa ma ghidez dupa asta, si ma simt usurata acum. Nu, zilele mele sunt vesele, triste, insorite, plictisitoare datorita circumstantelor, nu datorita "Babei".

Voi? V-ati ales "Baba"?

Totul se intampla cu un motiv.

Fiecare gest marunt facut de un individ spune ceva despre caracterul lui. Fiecare impotrivire, fiecare replica demonstreaza cate putin din mentalitatea lui.

Si cand prieteni de-ai prietenilor nu au tocmai laude la adresa lui, ce parere iti poti face? Rezistenta si hotararea mi-au fost puse la indoiala. Am demonstrat ca nu e asa. Sunt convinsa ca fac bine, si nu, pana maine nu imi va trece. Nici pana poimaine. Nu imi va trece, pentru ca nu vreau sa treaca.

Si nu iau asta ca pe o renuntare. Mi s-a spus:"Eu nu renunt asa usor, nu stiu cum esti tu...". Nici eu nu renunt usor, dar acum chiar nu cred ca e cazul sa continui. Ce rost ar avea? Iar acum...chiar nu imi pare rau ca nu am vorbit. Ca nu am insistat. Te-ar fi facut sa te crezi mai important decat esti in realitate.

Pur si simplu vreau altceva. Am fost intrebata mai demult daca firile noastre sunt compatibile. Atunci am raspuns ca nu stiu, acum raspund ca nu. Clar, nu. Eu nu alerg dupa 3 iepuri, stiu ca nu prind niciunul.

Ma simt atat de bine. Ieri si azi am fredonat intruna o melodie-"Lucky"- de la Jason Mraz, si mi-am dat seama de ceva. De cand am pus punct, sunt vioaie. Cant intruna melodii vesele. Zambesc mai mult. Pentru ca nu mai am indoieli, nu mai sunt intr-o situatie incerta. Inainte imi puneam mereu intrebari. Eram pusa pe ganduri. Mai trista. E mult mai bine acum.

"Caracterul este mai rar decat inteligenta." Andre Ganet

Acum 7 luni

"Hey, am facut cunostinta cu Daniela pe mess."
"Da?! :)"
"O stii?"
"E una din cele mai bune prietene ale mele.:)"
Intr-un final o cunosc si eu pe Daniela. Prima mea impresie despre ea? Minte de adult in trup de copil. Fata de treaba, prietenoasa, si, ciudat, sincera. Ma rog. Prima impresie...

Acum

"M-am certat cu Daniela. Si cu inca o prietena de-a ei. :-j"
Motivele...sunt pe putin...contrare cu firea Danielei, cea pe care o stiam eu. Chiar o fire superficiala, nu o vedeam.

Si imi pare rau. Nu, nu intr-un mod acuzativ, chiar imi pare rau de situatia asta. Pentru ca mi se demonstreaza inca o data ca aparentele inseala, oricat de placute ar fi. Sau chiar si neplacute.

Si nu cred in ciorba reincalzita.

E dureros, iti schimba total perceptia cand vezi pana unde merge invidia si frustrarea umana.
Nu-i nimic, astfel de experiente ne intaresc. Daca nu am suferi, de unde ne-ar veni puterea?

Nota:Numele e fictiv, intamplarile nu.

Orice nedreptate izvoraste din prea multa iubire fata de noi insine si din prea putina iubire fata de altii. John Locke

Deoarece chiar imi pasa....

Stii...nu sunt doar cuvinte pe care le spui doar de dragul de a le spune, sau pentru a sti o treaba facuta. Nu...sunt cuvinte pe care le spui din inima...si pentru ca vrei sa recastigi increderea acelei persoane...sau orice altceva ce ai pierdut...si imi pare rau ca ai crezut ca le-am scris doar de fatada...

Si...uneori...nu stiu daca ti-ai dat seama dar...atunci cand esti foarte apropiat de cineva tinzi sa ii spui totul...si chiar ii spui. Dar...nu realizezi ca anumite chestii pot rani...sau pot strecura in sufletul celuilalt teama ca il vei inlocui...si ca nu ii vei mai acorda atat de multa atentie ca pana atunci...Asa cum ea nu si-a dat seama de asta cand a venit vorba de mine, nici eu nu mi-am dat seama cand a venit vorba de tine...

Ne facem rau amandoua. Una adoarme plangand..iar cealalta isi impuie capul cu tot felul de prostii...Mi-as dori sa-mi spui ca totul va fi bine...

Asa cum ai facut-o si altadata...

Numai ca acum e vorba chiar de tine...

Clarificare.

De ce? De ce spui ca suntem 2 persoane fara nimic in comun? Avem in comun fie si numai amintirile. Dar stii la fel de bine ca mine ca nu e numai atat.

Am gresit, stiu. Te-am neglijat. Dar mi-am cerut iertare. E adevarat, m-am lasat prinsa in vartejul primelor zi de liceu si n-am mai pastrat legatura. Dar nu, nu te-am uitat. N-as avea cum sa fac asta. De ce imi spui sa "raman cu prietena mea care m-a insultat, m-a facut sa plang si sa uit de mine [...]"? Ai impresia ca daca vorbeam cu ea in acelasi timp in care vorbeam cu tine, ma intorc automat la ea? Nu pricepi ca sunteti 2 persoane diferite in viata mea? Tu esti tu, ea e ea. Chiar atat de materialista ma crezi? Si nu, nu te lega de relatia mea cu ea.Tu nu stii care e cu adevarat aceasta. Crezi ca un singur telefon schimba tot?! Nu...

De unde naiba ti-a venit ideea ca *Mereu ea va fi mai buna.* ?? Stii foarte bine ca mereu cand am avut necazuri am venit la tine. Si de asemenea am impartit cu tine multe. Si bune, si rele.

Pentru chestia de asta vara mi-am cerut scuze de n ori. Stii foarte bine cat de mult regret. De ce spui ca nu am apreciat nimic din toate cate ai suportat pentru mine? Nu ai dreptate. Absolut deloc. Apreziez, cu atat mai mult cu cat nu stiu daca eu as fi avut taria ta de caracter. Esti nedreapta.

Ce legatura are faptul ca am colegi noi, respectiv ca imi fac prieteni noi, cu tine? Te simti amenintata, gandindu-te ca imi voi focaliza atentia numai asupra lor? Imi pare rau ca nu ai incredere in mine... Si lasa-ma pe mine sa decid cum sa imi impart timpul. Pot iesi si cu ei, si cu tine, nu trebuie sa aleg. Si chiar daca as face-o, cred ca stii alegerea mea...

Voi pune postarea ta, ACEA POSTARE, sub eticheta nervilor. Voi considera ca ai scris-o sub un impuls de moment. Nu vreau sa cred ca tu crezi in continuare despre mine ceea ce ai scris acolo...Iar faptul ca sunt mai mare cu 2 ani ca tine nu inseamna ca sunt si mai matura...

Sper ca ai inteles. Astept un comentariu, un raspuns, ORICE! Dar fii sincera...spune drept ce gandesti!

_____________________________________________________

Varianta feminina a cocalarilor.

Stateam ieri pe mess si am observat ca una din persoanele online isi avea la status hi5'ul. Din curiozitate am intrat...Mare greseala! Au urmat 10 minute in care cu greu m-am abtinut sa nu dau click pe x'ul din dreapta sus...

Bun, haideti sa va zic o chestie. Nu suport, detest, urasc - spuneti-i cum vreti- descrierile de genul "nui asa ks mumoasa? ;;) " [da' ce draga, ti-au murit laudatorii?] sau "o pustoaica cum e asta gasesti doar in reviste" [in revistele de ferma??]. Ok, sunt sarcastica. Dar tu esti penibila. Extrem de penibila. Ce, te crezi Angelina Jolie? Cand avea strabism poate...[cine cunoaste stie ce vreau sa zic].

Bun, pozele in costum de baie cat si descrierile lor poate isi au si ele rostul ...[demonstreaza cat de tuta esti] . Dar...poze cu familia?! Cu bunicii?!Saracii...au ajuns vedete. Ma rog, fiecare cu gandirea lui.

Ih...mi-am dat seama ca prostia nu are limite.Nu voi posta hi5'ul cu pricina...oricum stiu ca mai sunt o gramada de genul acesta. Si nu vreau sa fiu acuzata ca am provocat cine stie ce reactii adverse...

Friends again?

Hey. Stiu ca zilele astea am fost mai irascibila ca niciodata.Si stiu de asemenea ca am fost taioasa. Dar...toti au zile mai putin bune, nu? Desi am iesit afara impreuna, tot cred ca mai esti putin suparata...So...friends again? :)
_______________________________________________________________
In ultima vreme enervez pe toata lumea...

Mi-e dor si doare...

Nu ma intelege gresit. INTOTDEAUNA mi-a facut placere sa te ascult, sa te pot ajuta cu un sfat. Mi-ar fi placut sa te iau in brate, dar nu puteam imbratisa telefonul imaginandu-mi ca esti tu.

NICIODATA, dar niciodata nu m-au plictisit povestile tale, compunerile citite si rascitite, melodramele tale fericite sau nefericite. Aveau parca ceva nou de fiecare data.

Am incercat sa fiu alaturi de tine de fiecare data cand ai avut nevoie. Mai stii cand spuneai ca nu te intelege nimeni, si ca te simti atat de singura? Oare ti-ai dat seama cat ma raneau vorbele tale? Pentru ca in momentul ala tu vorbeai cu mine, si nu intelegeam cum de poti spune asta cand eu imi dadeam seama perfect ce e in sufletul tau. Mi-ai spus ca nu am cum sa te inteleg pentru ca nu am trait acele chestii. Da, adevarat. Nu le-am trait si parca nici n-as vrea. Dar asa cum ti-am spus de atatea ori, ma puneam in locul tau si...simteam ce simti si tu. Dar n-a fost de ajuns...

Eram atat de frustrata cand ziceai ca ai fi in stare sa faci cine stie ce prostie. Pentru ca mi-as fi dorit sa fii ca mine. Sa nu te lasi batuta pentru nimic in lume. Erai asa trista...iar plansul tau era asa molipsitor...

Stii...mi-a placut sa iti fiu "psiholoaga". Mai mult poate decat ti-ai dat seama. Imi placea mult ca aveai atata incredere in mine. Multumesc. Acum se pare ca trebuie sa cedez altcuiva aceasta pozitie...

Si daca dupa tot ce ti-am spus, n-ai inteles nimic -
De fapt trebuia sa simti, nu sa-ntelegi -
Daca dupa tot ce-am facut, nu-nsemn nimic pentru tine,
De ce nu vrei sa ma dezlegi ?
Sa plang - nu-ncerc,
Sa-ncerci - nu stii,
Sa stiu - nu vreau,
Sa vrei - nu poti.
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic, decat ca:
Mi-e dor si doare,
Dor si doare ...
Mi-e dor dor si doare, Taxi

Imi cer scuze.

Imi cer scuze. Dupa toate cate s-au intamplat,simt nevoia sa-ti dedic o postare. Pentru ca am fost atat de egoista cu tine. Stiu ca nu meriti. Niciodata nu am spus asta, niciodata nu ti-am vrut raul.

"Bai frate, daca nici prietenii nu te inteleg, atunci cine? Cainii? Pana si ei fugeau..." Ah...ai tu stilul tau de a ma face mereu sa rad...Cand ti-am spus tot ceea ce s-a petrecut, m-ai facut sa izbucnesc in ras, cand lacrimile imi siroiau pe obraji. Iar tu...tu n-ai spus nimic in toata perioada asta. Nu ai spus ce simteai, cum te simteai. De ce? "Pentru ca am vazut ca erai fericita." Asa esti tu, mereu te lasi la urma. Pacat ca mi-am dat seama de asta tarziu, cand deja totul se terminase.

Ti-am spus ca eu nu cred ca as fi rezistat. Pur si simplu.Desi, daca stau bine si ma gandesc, de multe ori am spus ca nu pot face un lucru, si pana la urma l-am facut. Dau dovada de egoism? Poate. Defapt nu poate, cu siguranta. Pentru ca fara voia mea, te-am obligat sa stai intr-o atmosfera care ti-a facut rau. Si nici nu stii cat regret asta. Nici nu stii cat regret ca am putut gandi anumite chestii despre tine. Insa, ma bucur ca acum s-a terminat totul. Gata, a luat sfarsit. Si promit ca voi mai fi atat de oarba, incat sa te ranesc in halul asta. PROMIT.

Si e bine ca poti spune
'Nu sunt singur in ploaie si vant.
Am cei mai buni prieteni de pe Pamant.
Si ce, Voltaj

"Nu-mi pasa!" Hai pe bune?!

Te detest. Te detest pentru ca nu stii sa-ti impui propriul punct de vedere.Pentru ca te lasi condus de altii.Pentru ca stii sa dai sfaturi bune in legatura cu asa-zisii prieteni, dar nu stii sa le urmezi tu insuti.Pentru ca firea ta comoda nu-ti permite sa iei decizii de unul singur, crezand ca ce spun altii e cu mult mai bine.

Chiar crezi ca toata viata prietenii vor decide pentru tine? Chiar crezi ca stiu ei ce e mai bine pentru tine? Nu. Dar daca asta e parerea ta...Nu am ce comenta.Dar stii cine are cel mai mult de suferit? Exact. Tu. Pentru ca ai atat de multa incredere in oameni, si nu ii crezi in stare sa-ti faca ceva rau.Pacat...te-ai inselat. Iti refuzi fericirea pentru un capriciu al lor.Da, un capriciu, nimic mai mult.

De ce ii lasi sa-ti faca rau? Ce e mai important pentru tine? Fericirea ta sau toanele lor? Si hai, nu lua masca aia de indiferenta, zicand a nu stiu cata oara pe ziua de azi, "Nu-mi pasa!" ! Ba da, iti pasa! Dar nu vrei sa recunosti. Dar...ce pot spune. De fata cu altii pari invincibil, dar stiu ca nu esti asa.Nu poti fi indiferent la orice. Doar te numesti om, nu? Hai, ai tupeul sa spui "Stop! De azi decid EU pentru mine!" ? Ai tupeul sa le spui "Lasati-ma in pace, nu v-a cerut nimeni sfatul!" Demonstreaza ca nu mai esti baietelul care se ascunde dupa fustele mamei...Sau macar prefa-te.

"[...]si oricat de dispusa fusese intotdeauna sa-l simpatizeze, nu se putea gandi fara manie, si cu greu fara dispret, la comoditatea firii lui, la lipsa lui de hatarare, care-l faceau un sclav al planurilor concepute de prieteni si il impingeau la sacrificarea propriei sale fericiri pentru un capriciu al lor." (Mandrie si prejudecata)

NU!

Ai fi putut

• sa ma intrebi de ce sunt suparata.
• sa ma descosi.
• sa ma asculti.
• sa nu ma inlocuiesti asa usor.
• sa ma anunti daca vrei sa iesim impreuna.
• sa nu ma folosesti.
• sa ma intrebi ce mai fac.Si sa te intereseze raspunsul.
• sa-mi dai un sfat.
• sa nu fii asa egoista.

As fi putut

• sa nu am atat de multa incredere in oricine.
• sa spun cand am avut ceva pe suflet, fara teama ca par ridicola.
• sa nu iert atat de multe.
• sa nu inteleg gresit unele chestii.
• sa spun mereu adevarul, sau cel putin sa nu-l modelez.
  
• sa nu am anumite prejudecati.
• sa ma gandesc mai mult la mine, mai putin la voi.

Si pana la urma, ce-mi mai pasa?...

Masti. Nu carnaval.

Masti.Prea multe masti.Si nu vorbesc de carnaval sau circ.Vorbesc de mastile pe care le adoptati cu nonsalanta, crezand ca nu va observa nimeni.Si poate ca uneori va iese.Dar sunteti penali.Va ascundeti dupa deget si adoptati o atitudine hm...degajata.

Aveti multi prieteni, va impacati bine cu oricine, impartiti zambete in stanga si-n dreapta.Imaginea perfecta, nu?Nu.Pentru ca hai, faceti o incercare.Uitati-va in jur si spuneti-mi cati dintre cei cu care va intelegeti atat de bine va sunt prieteni adevarati.Cercul se restrange dramatic, nu? Ma gandeam eu.Hai, cati raman? Cu tupeu. 2-3? Poate chiar si mai putini.

Oare nu v-ati plictisit sa jucati atat teatru? Oare n-ati obosit sa va dati puternici, cum ca nu va doare nimic, nu v-a ranit nimeni, pentru ca atunci cand ajungeti acasa sa incepeti sa bociti pana va ustura ochii si va dor tamplele? Oare...Cineva care va priveste din afara ar putea crede ca aveti tot ce va doriti.Iesiti in oras, glumiti mereu, aveti o gasca mare. Dar hai, recunoasteti, sunteti fericiti? Nu, nu sunteti. Pentru ca daca tot suntem oameni, trebuie sa ranim si, mai ales, sa fim raniti, nu? Voi stiti asta cel mai bine. Imediat ce plecati de la intalnire, va duceti acasa si bociti. Lumea s-a obisnuit ca voi sa fiti mereu veseli. Nu-i asa ca vi se potriveste :" ne-avem ca fratii/Da la probleme stim bine, fugim unii de altii" ?

Hai, fiti sinceri.Nu va convine deloc ipostaza asta.Ati fi pregatiti sa renuntati la circul asta pentru niste prieteni pe care sa va puteti baza oricand si pentru cineva care sa va iubeasca.Si nu-mi spuneti ca n-am dreptate. Ba da, am.Dar va e frica sa recunoasteti.

"Se zice ca oamenii extrovertiti sunt mai nefericiti decat introvertitii si au nevoie sa compenseze aratandu-si cat sunt de multumiti, de veseli, de satisfacuti de viata lor." Vrajitoarea din Portobello

Ceva neprevazut...

Plang...dar nu stiu de ce plang.Dar stiu ca am nevoie de tine.Ah, esti aici.Nici nu stii ce bine ma simt cand esti langa mine.Acum am un umar pe care sa-mi vars amarul...Dar ce...imi spui ca trebui sa pleci. Si ca revii in 5 minute. Dar eu am acum nevoie de tine, nu peste 5 minute.Mai am multe lacrimi de varsat...Of...ai plecat.Si raman singura...si plang, plang, incercand sa ma descarc.Dar fara tine. Trec 5 minute, trec 10 si tu nu mai vii...De-abia dupa 14 minute te-ai gandit sa mai treci si pe la mine.Dar eu m-am descurcat si fara tine.Imi spui ca te-a chemat un prieten dar ca a intervenit ceva neprevazut si a trebuit sa pleci.Hai mai lasi...Daca ai fi vrut cu adevarat sa fii langa mine nu ai fi plecat...Ceva neprevazut...


Ce vis...Dar oare chiar a fost un vis? Parca am mai auzit undeva asta..."A intervenit ceva neprevazut." Dar nu stiu unde si nu pot sa-mi dau seama unde.Sau de la cine.Ma doare capul asa tare...Dar ce...brusc imi dau seama ca am plans.Si nu in vis.Chiar am plans...Imi amintesc de toate intamplarile de peste zi. Insa sunt prea obosita ca sa mai gandesc...Adorm la loc.Dar stiu ca nu voi uita acea zi de ianuarie.

/:)/:)

Aud lumea spunand din ce in ce mai des "Nu pot trai fara el./ Viata mea nu are rost daca el nu ma iubeste./ Sunt in stare sa ma sinucid pentru el." Doamne, stau si ma gandesc, unde s-ar ajunge daca toti care suntem sau am fost parasiti de persoana iubita am gandi asa?! Mi se pare o prostie, sincer. Pentru ca daca acea persoana te-ar merita cu adevarat, acum nu ai mai plange ca disperata si nu ai mai avea ganduri negre. Tu, cea care imi citesti acum compunerea, te recunosti in cele de mai sus? Daca nu, te felicit. Ti-ai dat seama ca viata trebui traita, indiferent de dezamagirile amoroase pe care le suferi. Ti-ai dat seama ca nimeni, dar NIMENI, nu merita atata efort. Oricat de mult crezi tu ca iubesti acea persoana, iti garantez ca peste cativa ani nici nu te vei mai gandi la ea, sau daca intamplator iti vei mai aduce aminte, ai fi amuzata, sau speriata la gandul ca ai fi fost in stare sa faci o asemenea prostie. Si, daca e sa o iau altfel, ce a facut el asa de important pentru tine? Te-a amagit cu vorbe dulci, cu priviri patrunzatoare, cu zambete false? Ha, asta poate face oricine! So, ce are acest om atat de important? /:).Nimic. Un alt mincinos care profita de tine.
Sunteti buni prieteni, va impacati de minune, vorbiti o gramada, iti arunca priviri scurte, (sau mai lungi, dupa caz:)) ), te invata o gramada de chestii, intr-un cuvant iti arata ca te place. Si cum tu, detectiva, ii observi fiecare miscare, fiecare gradatie a vocii, fiecare sclipire din ochisorii lui "atat de frumosi" (se recunoaste cineva?:))/:) ), ai conchis ca e imposibil sa nu te placa. Insa cand respectivul iti declara ca defapt nu te place, si ca vrea sa ramaneti doar prieteni, ce faci? Plangi? Ramai inchisa in casa? Poate ca putin din toate acestea. Bun, dupa ce te-ai descarcat, iti propun altceva. Imbraca-te cu cele mai frumoase haine si iesi in oras cu prietenii. Distreaza-te, si nu te mai gandi absolut deloc la el. Pare imposibil? Nu, deloc. Pofta vine mancand. Iti vei da seama ca viata iti ia dintr-o parte, dar iti da in alta. Si sa vrei sa te sinucizi?! Sa nu iti faci o familie, sa nu te implinesti pe plan profesional doar pentru ca...hai sa nu fiu rea, un om cu mai putina materie cenusie te-a refuzat?! Cat de fraiera poti fi! [-x Si ce usor de dai batuta...
Recomand tuturor celor care se afla in situatiile de mai sus sa citeasca "Pe aripile vantului". E o carte care iti da curaj. ;)