sâmbătă, 25 decembrie 2010

Amintiri de peste an


24 DECEMBRIE 2010, ora 22:30

Hey...mai este o saptamana plus o ora jumate pana in 2011. Am mai spus ca ma obsedeaza cifrele, ma obsedeaza trecerea timpului. Ce bine ar fi daca nu ar exista calendare si ceasuri. Asa timpul ar fi o linie continua, nedelimitata de ani, luni sau saptamani. Nu am sti cu cat am imbatrani, nu am sti ca se face nu stiu cata vreme de la nu stiu ce eveniment important, nu am sti multe. Uneori e mai bine asa.

De ce sa imi para rau ca trece anul asta? A fost chiar atat de bun pentru mine? Nu chiar. Mi-am recastigat prietena cea mai buna, am castigat un prieten...si...atat bun.

IANUARIE: dezamagire
FEBRUARIE, MARTIE, APRILIE: liniste
MAI: palpitant
IUNIE: trist
IULIE: mozaic de sentimente
AUGUST: furie
SEPTEMBRIE: ceata
OCTOMBRIE, NOIEMBRIE: deprimare acuta
DECEMBRIE: lumina

Am invatat care imi sunt prioritatile, am cunoscut mai bine persoanele de langa mine, mi-am focusat atentia numai pe ce conteaza, doar in ceea ce cred. Si, poate cel mai important, am realizat cine imi este cu adevarat alaturi. M-am apropiat si am multa incredere in persoane despre care cu jumatate de an in urma nu le acordam credit,fara sa-mi pese ma indepartez de oameni care pana acum 6 luni insemnau mult...

Doar ca am avut parte de ani mai buni.

Eu nu stiu cine ti-a bagat in cap ca esti esential
C-ar trebui sa fii tratat preferential
Ba, treci la coada!, Taxi


"Păcat că nu eşti normală" - Taxi

Asculta mai multe audio diverse





joi, 23 decembrie 2010

Poate candva...



De ceva vreme se gandeste la el.El, acel el pe care l-a intalnit printre valuti turcoaz si nisip de matase. E ciudat cum intra si ies oamenii din viata ta, fugar ca o ploaie de vara. Sunt persoane la care te gandesti aproape zilnic desi le-ai vazut acum mult timp, doar pentru cateva zile consecutive, si persoane la care nu te mai gandesti deloc, desi le vezi zilnic. Ar fi vrut sa mai dureze. Ar fi vrut sa poata pastra legatura. Ar vrea sa-l mai vada.


Chiar, daca l-ar vedea pe strada, l-ar recunoaste? Ar recunoaste-o? Ar spune ceva? Rade si ea de gandul asta. Cu siguranta ca nu ar fi sigura ca este el, si chiar daca ar fi, doar i-ar zambi. Stingher. Si dupa s-ar gandi la el. Iar. Dar poate candva s-ar mai intalni. Pe strada. Intr-o gara. Poate iar la mare. La munte. In statia de metrou.

Vise de copil uitat printre scoici...

Somebody else that feels the same somewhere
There's gotta be somebody for me out there
Gotta be somebody,Nickelback

miercuri, 22 decembrie 2010


Poftim, vezi ce iese din prea mult amuzament fata de tine insuti?

Poftim, hai, ai vrut o provocare care sa-ti demonstreze ca nu ti-ai pierdut abilitatea de a trece peste orice, ti s-a indeplinit dorinta!

Ceea ce nu am vrut sa recunosc fata de ea, am recunoscut fata de el. Ceea ce ar fi trebuit sa spuna ea, am spus eu.

Si e acelasi lucru. Si acum ma dau cu capu' de pereti ca nu asa trebuia sa iasa. Am fost pripita? Nu stiu. Acum daca ar fi sa o iau de la capat poate ca as face la fel. Imi placea, imi place modul lui de a ma tachina in legatura cu asta. Dar uite ca mi-am facut singura rau. Ce pot face? Imi bag unghiile in degete si suport. Intorc capul, strang din dinti si rezist. La un moment dat trebuie sa treaca, nu?

Nu incercase ea sa si-l scoata din cap? Naiba sa-l ia, naiba sa-l ia! De ce naiba a trebuit sa vina acum, cand tocmai reusise sa si-l scoata din cap? Pasarea spin

marți, 21 decembrie 2010

Stii...intr-o perioada, in subconstientul meu, chiar credeam ca nu-ti mai pasa. Zic in subconstient, pentru ca niciodata nu am putut rosti asta cu voce tare. Mi se pareau niste cuvinte prea dure, glaciale.Si...stii...imi este greu sa te iau acum asa cum mi te afisezi. Cred ca a devenit o obsesie sa caut in fiecare zambet, in fiecare hohot de ras ceva...ceva din trecut. Am devenit sceptica. Uite-asa, fara sa imi dau seama. Poate mai sceptica decat ar trebui. Nu mi-o lua in nume de rau. Poate va mai trece ceva timp pana sa...ma obisnuiesc. Metamorfoza.

Desree - Life

Asculta mai multe audio diverse

luni, 20 decembrie 2010


17 DECEMBRIE 2010


Cand dezamagirea e la ea acasa in sufletul tau...Cand te lovesti (a cata oara?) de aerul de nepatruns pe care il degaja vocea ei...Cand o afurisita de zi de nastere intervine intre voi...Cand un telefon isi intarzie aparitia ca Moromete in poiana lui Iocan...Cand te gandesti ca noaptea ce urmeaza nu va fi cu nimic diferita fata de toate celelalte...Cand obajii tai se vor usca singuri de lacrimile ce au facut santuri deja...Cand toate cuvintele pe care le-ai adunat atatea saptamani ti se blocheaza in gat si nu mai spui nimic cand (in sfarsit!) o vezi...Cand ii intelegi situatia, si cu toate astea nu stii ce sa faci...Cand iti dai seama ca defapt nu intelegi nimic...Cand schimbarea e imposibil de acceptat...Cand participiile au devenit un refren expirat...Cand doar prin intermediul unui blog iti dai seama de starea ei adevarata...Cand vrei sa fie doar un cosmar faptul ca in fiecare zi ce trece se largeste prapastia dintre voi...Cand timpul e nemilos si secera inainte de vreme...Cand tu esti singura care o strange cu forta in brate cand va vedeti/despartiti...Cand ai da orice doar sa ii vezi ochii zambind cand e cu tine...Cand nu intelegi cum de s-a lasat atat de schimbata de cei din jur...Cand ai vrea sa-i inspiri din forta si nepasarea ta fata de ei si nu stii cum...Cand toata povestea asta e ca un roman realist fara final...

But...after all...tomorrow is another day...

SMOKYE-LIVING NEXT DOOR TO ALICE

Asculta mai multe audio diverse


joi, 16 decembrie 2010


Sunt persoane pe care desi pana acum imi erau indiferente, am ajuns sa nu le mai suport. Si le cunosc de mult timp. Dar m-am saturat de aerele de diva expirata, de fitele de printesa infantila si de talentele de sefa a nimanui.
Sunt persoane despre care mi-am schimbat parerea la 2 luni de cand le-am cunoscut. Ipocrita, barfitoare, materialista, falsa, m-ai folosit drept paravan pentru sentimentele tale. Dar nu ti-a iesit.Eu pot demonstra oricand ca nu ai dreptate, pe cand tu te-ai dat singura de gol.
Sunt persoane despre care daca mi-ai fi spus acum cativa ani ca voi ajunge sa sufar astfel din cauza lor si ca ma voi tine cu dintii de faramele de zvanciri de bucurie, n-as fi crezut. Dar asa e. Aparent rade,aparent e bine. In realitate, nu. Erai cu totul alta cand ne-am cunoscut, din absolut toate punctele de vedere.
Sunt persoane despre care acum 6 luni aveam o cu totul alta parere. Acum 6 luni ma dureau toate gesturile de indiferenta pe care le facea. Acum nu. S-a indepartat, nu-mi pasa. M-am indepartat, de imagine vocifereaza. Doar de imagine.

Schimbarea produce în viaţa noastră o ruptură... Dar asta n-are nici o importanţă. Oricum trebuie să te schimbi. Trăim într-o eră în care singura cale de a supravieţui este să iubim schimbarea. Tom Peters
Timpul imi joaca feste. Credeam ca e medicul care le vindeca pe toate. Dar se pare ca de data asta si-a pierdut parafa pentru a semna foaia pe care scrie ca sunt vindecata. Si inca astept. Dar a trecut deja un an si nimic. M-a pacalit de 2 ori ca sunt ok, ca dupa sa loveasca iar. Si sunt dependenta de foita aceea pe care scrie: "Pacient vindecat. Multumim pentru incredere, data viitoare speram ca nu va fi vorba de acelasi virus."
Am inceput deja un proces de autoeducare. Vreau sa nu ma mai incred in aparente. Ma lupt cu ele, si vreau sa castig. Vreau sa accept ca nu sunt singura care stapaneste arta disimularii. Vreau sa accept ca niste emoticoane vesele aruncate de imagine nu inseamna fericire sincera. Vreau sa accept ca acele priviri, oricat de intense si de luminoase ar fi, nu inseamna iubire.
Exact cand crezi ca s-a terminat, exact atunci te loveste.Si o luam de la capat.

Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.

marți, 14 decembrie 2010





Daca te prefaci ca nu se intampla, ca nu s-a intamplat nimic, te poti convinge ca asa e? Poti evita realitatea gandind asa? Tare mi-e teama ca nu. Pana acum, luam schimbarea ca pe ceva de bine. Puteam trece peste orice. "S-a schimbat, e alta persoana, asta e.Nu-i nimic, ma schimb si eu." Si era bine. Mereu a fost bine. Ma obsedeaza cifrele, comparatiile.
Acum...nu pot spune ca e bine. "S-a schimbat. Ma schimb si eu?" Nu pot. Nu am cum. Sau ba da, as avea, dar e tot ce nu-mi doresc. "Nu pot...daca as face asta, cum ar fi? Ce s-ar intampla? Tare mi-as dori sa fie vorba despre altcineva. Oricine altcineva, dar nu tu. Nu tu. Fir-ar el de anotimp!!" Ne-am obisnuit sa dam vina pe destin pentru toate lucrurile nasoale care ni se intampla. Nu e asa.
Timpul ne schimba? Nu consider asta. Ce vina are el? Doar ca...trece. Circumstantele sunt cele care ne duc spre polul opus al firii noastre. Si nu au fost chiar atenuante...
Inotam in aparente...si parca nu mai ajungem la mal.

Pe de-o parte pot spune ca nu ma intereseaza. Si chiar asa e. Ea a spus ca important e sa imi fie mie bine. Chiar imi este. Ma simt foarte ok.
Pe de-o alta parte nu-mi e . Diferenta de sentimente, de. De-am putea macar pentru 10 minute sa lasam la o parte aparentele, ce bine ar fi. 10 afurisite de minute...nu mai mult.
Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole.Victor Hugo


Fetele voastre sunt pe zi ce trece mai posomorate, mai sifonate. S-au evaporat cumva toate motivele pentru a zambi? Au sublimat? Nu cred.Doar ca ati uitat ca fericirea vine din acele clipe marunte, carora nu le acordam importanta cuvenita.

Zambeste, pentru ca vine vacanta, ce incepe odata cu ultima teza de dinainte de sarbatori.
Zambeste, pentru ca vine Craciunul.
Zambeste, pentru ca ai posibilitatea de a oferi cadouri.
Zambeste, pentru ca ai cazut in fund la patinoar.
Zambeste, pentru ca papagalul doar ce te-a ciupit de nas.
Zambeste, pentru ca ai uitat parola id-ului pe care ai intrat cu juma' de ora in urma.
Zambeste, pentru ca timpul e naspa si nu te-a lasat sa termini teza de 10.
Zambeste ochilor marini ai bebelusului ce te sfredeleste cu privirea.
Zambeste, pentru ca intre parintii tai e o competitie:cine stie mai multe despre acel EL.
Zambeste, pentru ca ai facut pe cineva sa rada.

Zambeste, pentru ca plecand el nu stie ce pierde.

Si mai pot, mai pot continua.


Genul acela discret, care nu-ti invadeaza existenta, dar pe care-ti face bine sa-l stii oricand de veghe la sufletul tau.Confesiuni ipotecate





luni, 13 decembrie 2010




"Incerc sa-l vad cu ochi straini si goi de privitor intamplator. Nu-mi iese." Dar voi, voi stiati asta, nu? De ce ma priveai in acel moment? Te asteptai sa observi in privirea mea acea sclipire nelipsita? De unde stiai ca va fi acolo? Eu nici macar nu imi puteam imagina asta, nu doream. Se pare ca nu mi-a iesit cum voiam. S-a intamplat. Dar te-am convins(sper!) ca nu e adevarat. Oare? Incerc acum sa ma conving si pe mine de asta. Va fi ceva mai greu. Dar...trebuie, nu? Singura nu ma pot minti. Si tocmai asta e problema.

Te privesc si ma gandesc din ce in ce mai mult daca nu cumva tot ceea ce am iubit eu n-a fost decat proiectia mea ideala despre tine. Confesiuni ipotecate

vineri, 10 decembrie 2010






Nopti cu luna plina. Aer cald. Reflexia lunii in apa neagra, adanca, infinita. Nisip de catifea. Pescarusi somnorosi. Nori pufosi, prietenosi. Ganduri ratacite printre valurile linistite ale marii.Tu. Noi. Fericire prematura. Liniste adanca.Apus insangerat. Lacrimi chinuite de pleoapele stranse. Parfum unic. Valuri nesemnificative. Cer instelat. Nimeni.


Frig muscator. Peisaj de poveste. Alb imaculat.Brazi schinguiti de greutatea omatului. Liniste. Luna indepartata, de g
heata. Cer cenusiu.Mireasma de cozonac. Brad imbracat de cei mici. Cadouri. Amintiri de peste an. Dulci, reci, dureroase, enervante. Fara scoala. Comedii. Fericire.Tu. Noi.
Evadez.

George Michael-Last Christmas


Asculta mai multe audio diverse


joi, 9 decembrie 2010

Ai venit cand nimeni nu te astepta.


Si vreau sa scriu. Si incep sa urasc zilele de joi.
Si nu vreau sa-i dau dreptate. Atata timp m-am chinuit sa-i demonstrez ca presupunerea lui e falsa, si acum...Acum mi-e frica. Nu are cum, nu poate avea dreptate.
Ce-ar mai conta? Ma simt atat de ciudat. Pana acum eram atat de sigura pe mine, puteam fi stapana pe emotiile mele. Acum..? Cateva note si o privire aruncata fugar m-au dezechilibrat cu totul.Te urasc, stiai?
Da, foarte bine fac. Ma vezi ca zambesc, ce conteaza cum ma simt cu adevarat? "Te-ai indepartat, nu-mi pasa." Dar urmele unghiilor infipte in degete sunt marturia sentimentelor disimulate. Nimic, absolut nimic nu e ceea ce pare. Nici chiar acum, dupa atata timp n-ai reusit sa ma cunosti. Sau poate ca eu nu te-am lasat. Nu conteaza.Ma descurc.
Am fost tot timpul asta o bomba cu ceas. Nu mi-am dat seama decat acum. Apesi pe buton si...bum. Dar nu.
Fara importanta. Va trece. Trebuie.

"Oportunitatea bate de multe ori la usa, dar pana cand dezlegati lantul, deschideti zavorul, desfaceti cele 2 carlige si inchideti alarma antifurt, deja e prea tarziu." Rita Cooledge

sâmbătă, 4 decembrie 2010


Ne-am "cultivizat" breeeeeeeeee! Ce stiti voi! Ne-am dat pe engleza!
(Stii ce inseamna macar?:>:> )
Feel the rain on your skin
No one else can feel it for you

Only you can let it in
No one else, no one else

Iar in vacanta asta vreau sa fac bratari. Multe bratari, pe care sa le daruiesc. Iubesc sa ofer cadouri. Sa pandesc cu nedisimulata fericire uimirea de pe chipul celuilalt.

Ador perioada Craciunului. Cred ca e singura perioada din iarna care imi place. Vreau sa ninga linistit, cu fulgi maaaari, ce mi se topesc pe fata inghetata si rosie. Si vreau sa fac un ingeras. Cum faceam cand eram mai mici, stii? Si vreau sa impodobesc bradul. Mare si verde, de vreo 2 ani am privilegiul sa-l imbrac singura. Si e ataaaaaat de placut.

Ador comediile de Sarbatori de la tv. Chiar daca 90% dintre ele se repeta anual, nu ma plictisesc de ele. Sunt...in trend. :D

Cand eram mai mica stateam pe geam si priveam afara. Ningea. Atat de frumos. Ca intr-un tango. Tardiv. Nicio adiere nu le strica ritmul. Erau atat de sincronizati. Imi facea placere sa le privesc coregrafia. Si mereu incercam sa ii numar. Ma frapa intotdeauna cum de niste chestiute atat de micute pot forma ceva imens. Asa cum la mare incercam sa imi dau seama ce numar mega mega mega mega mega mega mega mega astronomic poate exprima numarul de particule de nisip de pe plaja. Renuntam mereu.

Mi-e dor sa te stiu langa brad...nerabdatoare sa desfaci cadourile...hmmm...bucurandu-te ca un copil

all i want foooooor x-mass issss yoooooooouuuuuu! (contributia eeeeeeei!)

joi, 2 decembrie 2010


Daca ma comport asa cum trebuia sa o fac demult nu inseamna ca sunt suparata.
Daca sunt mai rece, daca nu mai dau un telefon 5 zile nu inseamna ca am ceva.
Daca nu mai sunt atat de interesata de viata ta, sau..nu stiu daca ma exprim bine, oricum, nu am nimic!
Daca nu imi mai simti entuziasmul, fericirea, tristetea, enervarea din voce...nu te ingrijora. Pe ultimele 2 nu le-ai simtit prea des.

Doar ca...nu stiu. Intr-adevar, as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am schimbat. Doar ca...in ultimul timp au fost atatea chestii care pur si simplu mi-au acaparat gandurile, si chiar nu aveam chef de nimeni. Si plus de asta...Ah, nu conteaza..

Chiar crezi ca ar fi ceva diferit daca n-am mai vorbi? Tine minte, n-am spus ca asta vreau! Doar ca pur si simplu am devenit atat de indiferenta si m-am dezobisnuit atat de bine de conversatiile avute, ca...In plus, am prieteni noi in preajma mea. Chiar si prieteni ce au revenit dupa o destul de lunga absenta.

"Nu-mi da sfaturi, stiu si singura sa gresesc..."

Si chiar nu vreau sa ma intrebi pentru cine e postarea asta. Si chiar nu vreau sa zic ca nu e pentru tine.

Dar...ne obisnuim cu toate, nu...?