HAI!!

Uneori sunt atat de copilaroasa incat ai crede ca nu-s eu.Si stii de ce ? Tocmai pentru ca te-ai obisnuit ca eu sa fiu cea linistita, calma si mereu serioasa. Doar ca eu nu mai vreau sa fiu asa.Cel putin nu mereu.

Ieri cand ploua si eram intr-o scara de bloc si vorbeam cu Irina la telefon, simteam o dorinta nebuna sa ies si sa stau in ploaie.Sa alerg, sa rad, sa sar.Dar...era acel ceva undeva in creierul meu care imi soptea:"Nu, cum sa faci asta? Ce va spune mama ta? Daca racesti? Ai innebunit? Ce va spune lumea de pe strada?" Si mai era o voce care spunea:"Nu-l asculta! Esti inca un copil! Daca nu faci asta acum , atunci cand? La 50 de ani? Da frau liber sentimentelor si alearga, esti libera!" Dar...erau mult prea multe voci pe care trebuia sa le ascult, in frunte cu cea a Irinei, si am renuntat. DEOCAMDATA.De-abia astept urmatoarea ploaie care sa ma prinda afara. Nu-mi pasa ca veti crede ca am innebunit. Mi-a pasat prea mult.


Imi place sa razi cu mine.

Imi place sa vorbesti cu mine.

Imi place sa te prostesti cu mine.

Imi place sa ma gadili si sa te gadil.

Imi place sa canti cu mine chiar daca nu ai voce.(ce, eu am?!)

Imi place si vreau sa ai curaj sa stai cu mine in ploaie.


Pricepi?? Si stiu ca in sinea ta imi dai dreptate. Uita de toate grijile de adolescent cu capul in nori
si hai sa razi cu mine. Te astept...

Doua de "eu"...

Imi dau seama ca lumea care ma cunoaste de...2-3 saptamani ma percepe cu totul altfel decat sunt. Adica...nu stiu daca sa spun cu totul altfel dar...imi tot spuneti ca sunt jucausa, glumeata, ca nu sunt niciodata suparata etc.Intr-adevar, cand sunt cu voi sunt mereu vesela, capricioasa si cum mai vreti voi.Dar nu cunoasteti nici a 10-a parte din mine.V-o garantez.Nu stiti ca acum pot fi cu gura pana la urechi, in secunda 2 pot boci.Nu-mi trebuie mult.Un singur telefon e de ajuns.Nu stiti ca firea mea adevarata e foarte calma, linistita si timida.A, si serioasa.Nu stiti ca intr-o conversatie eu mai mult ascult decat vorbesc.Si...nu stiti ca ma pot preface foarte bine.Oricat de suparata as fi, daca stiu ca nu e momentul sa (ma) plang, va pot face sa credeti ca sunt cea mai vesela dintre voi.Nu stiti multe...

Sau poate ca eu nu ma mai cunosc. Poate ca m-am obisnuit sa fiu mereu cea "calculata".Poate ca aveam nevoie de voi ca sa evadez din rutina asta.Si da, atunci cand suntem toti nu ma prefac ca sunt asa cum ma vedeti .Poate ca simt nevoia sa ma prostesc cu voi. :"> Si poate ca e mai bine asa...

Ten things.

Toti oamenii au ciudateniile lor.Unii...poate chiar exagereaza.Dar despre mine? Stie cineva mai multe decat las sa se vada? Daca nu...=>

1.Nu suport sa vad un medic sau pe oricine altcineva cum face o injectie.O analiza.Nu suport sa vad o seringa cu un ac.Brrr...
2.Imi e frica sa fiu la mai putin de 1 metru de masini care circula.
3.Sunt claustrofoba.
4.As sta o zi intreaga intr-o librarie sau biblioteca si tot nu m-as satura.
5.Imi place sa stau in pozitie de lumanare.
6.Nu-mi place sa stau pe mess cand mai e cineva langa mine.
7.Facultatea de Psihologie mi se pare plictisitoare.De-asta nu m-as face psiholog.:P
8.Ieri am "botezat" iubitii pitzipoancelor in "pitziponci".
9.Imi place sa stau pe covor cand ma uit la televizor.
10.As vrea dimineata sa ma duc la alergat in Monument, doar ca nu ma pot trezi.:D