joi, 18 noiembrie 2010




Chiar eram.


Si mi-e frica sa nu devin indiferenta. Pentru ca atunci...atunci totul s-ar termina. Inainte fiecare conversatie imi aducea un zambet mare pe fata. Acum...acum fiecare fraza dintr-o conversatie
e ca un ghimpe infipt adanc in inima.Si ma intreb oare unde se va ajunge. Cu cat esti mai ranit de o situatie, si cu cat suferi mai mult, cu atat la un moment dat vei ajunge sa nu-ti mai pese. Dar acum nu vreau asta. Pentru ca inca mai am speranta ca, la un moment dat, va fi bine. Toate se vor linisti.

Gresesc?


Am doar 18 ani...

3 comentarii: