Timpul imi joaca feste. Credeam ca e medicul care le vindeca pe toate. Dar se pare ca de data asta si-a pierdut parafa pentru a semna foaia pe care scrie ca sunt vindecata. Si inca astept. Dar a trecut deja un an si nimic. M-a pacalit de 2 ori ca sunt ok, ca dupa sa loveasca iar. Si sunt dependenta de foita aceea pe care scrie: "Pacient vindecat. Multumim pentru incredere, data viitoare speram ca nu va fi vorba de acelasi virus."
Am inceput deja un proces de autoeducare. Vreau sa nu ma mai incred in aparente. Ma lupt cu ele, si vreau sa castig. Vreau sa accept ca nu sunt singura care stapaneste arta disimularii. Vreau sa accept ca niste emoticoane vesele aruncate de imagine nu inseamna fericire sincera. Vreau sa accept ca acele priviri, oricat de intense si de luminoase ar fi, nu inseamna iubire.
Exact cand crezi ca s-a terminat, exact atunci te loveste.Si o luam de la capat.

Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.