Daca ma comport asa cum trebuia sa o fac demult nu inseamna ca sunt suparata.
Daca sunt mai rece, daca nu mai dau un telefon 5 zile nu inseamna ca am ceva.
Daca nu mai sunt atat de interesata de viata ta, sau..nu stiu daca ma exprim bine, oricum, nu am nimic!
Daca nu imi mai simti entuziasmul, fericirea, tristetea, enervarea din voce...nu te ingrijora. Pe ultimele 2 nu le-ai simtit prea des.

Doar ca...nu stiu. Intr-adevar, as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am schimbat. Doar ca...in ultimul timp au fost atatea chestii care pur si simplu mi-au acaparat gandurile, si chiar nu aveam chef de nimeni. Si plus de asta...Ah, nu conteaza..

Chiar crezi ca ar fi ceva diferit daca n-am mai vorbi? Tine minte, n-am spus ca asta vreau! Doar ca pur si simplu am devenit atat de indiferenta si m-am dezobisnuit atat de bine de conversatiile avute, ca...In plus, am prieteni noi in preajma mea. Chiar si prieteni ce au revenit dupa o destul de lunga absenta.

"Nu-mi da sfaturi, stiu si singura sa gresesc..."

Si chiar nu vreau sa ma intrebi pentru cine e postarea asta. Si chiar nu vreau sa zic ca nu e pentru tine.

Dar...ne obisnuim cu toate, nu...?