Pentru mine...dupa atata timp...

Iar acum nu pot zice mai mult.

Cenusa.

Imi privesc reflexia din oglinda. Mai bine spus din geam. Aceeasi scara, acelasi bloc, aceeasi strada...Si totusi nimic nu mai e la fel. Chiar si eu insami sunt alta.

Astept. Atunci? Soare, lumina, maieu, pantaloni scurti si slapi. Acum? Frig, cenusa, geaca, fular si ochi tristi. Astept. Paradoxal, nu pe tine. Si cat as fi vrut. Nu conteaza.

Trasaturile parca mi s-au inasprit. Doar mi se pare? Nu stiu. Nu esti aici sa-mi spui. Oricum, ai fi ridicat din umeri si ai fi zis "Nu." Vara. Vreau vara. Vreau sa scap de tezele astea ce-mi ocupa tot timpul. Vreau sa se intunece la 21, nu la 17. Vreau sa te sugrum in brate. Vreau...

Vreau sa cobori TU, vreau sa fii TU in locul ei. Vesela, trista, vreau sa fii TU. Vesela? Mare cuvant. Nu conteaza.

As vrea sa incetez sa abordez acelasi subiect. Where is the end..?

"Puteam"
Doar atat?!

Tot ce faci e interpretat gresit. Totul, absolut totul e luat cu alt sens.

Te impaci bine cu cineva si razi de toate glumele facute? "Aaa...uite cum se intoarce! Vezi cum zambeste? Clar, il place!" Frate, ati fi bune de detectivi! Alta treaba chiar nu aveti decat sa-mi panditi fiecare miscare?! Si macar de-ar fi ceva adevarat...

Lipsa de timp e mereu confundata cu nepasarea. Lipsa unui telefon, sau a unui "buna" spus in graba pe mess e mereu luat ca indiferenta. Intotdeauna am spus ca daca vrei sa faci un lucru, dar nu ai certitudinea ca il poti finaliza, nu-l mai incepe. Nu imi place sa zic un "hey." scurt, inca 2 cuvinte, si dupa "tre' sa ma duc la masa." Stiu ca nu pica bine deloc, dar nici daca nu zic nimic nu e mai bine.

Si multe alte chestii marunte. Lumea cand nu are ce face, barfeste. Mai bine spus, te barfeste. Vorba unei prietene, afli mai multe chestii despre tine daca mergi la colt de strada, decat stii tu insuti.

OPRITI-VA!!

Bârfa este ca noroiul pe un perete proaspăt vopsit. Poate că nu se lipeşte, dar lasă urme.

Chiar eram.

Si mi-e frica sa nu devin indiferenta. Pentru ca atunci...atunci totul s-ar termina. Inainte fiecare conversatie imi aducea un zambet mare pe fata. Acum...acum fiecare fraza dintr-o conversatie

e ca un ghimpe infipt adanc in inima.Si ma intreb oare unde se va ajunge. Cu cat esti mai ranit de o situatie, si cu cat suferi mai mult, cu atat la un moment dat vei ajunge sa nu-ti mai pese. Dar acum nu vreau asta. Pentru ca inca mai am speranta ca, la un moment dat, va fi bine. Toate se vor linisti.

Gresesc?

Am doar 18 ani...

De-abia plecasesi.

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn dim umbra-n departare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Tudor Arghezi

Am descoperit poezia la o ora de romana, si din punctul meu de vedere e superba! Transmite atat de bine mesajul...

Cuib de vipere.

Stii, chiar nu ma intereseaza. E problema ta, e viata ta, a fost alegerea ta, faci cum vrei. Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie. Si pana la urma, care racire? Eu vad ca va impacati foarte bine, ai cu cine ma barfi, care e problema? Defapt, ai avut intotdeauna, tarziu mi-am dat eu seama. Si am mai realizat ceva. Nu ai meritat nici o secunda, o secunda macar raul de lacrimi pe care l-am varsat candva. Atatia ani, ce mai conteaza? O clipa nu ma voi uita inapoi, nu-mi pasa.

Si stii ce? Candva poate ca m-as bucura de situatia asta. Acum nu-mi pot opri zambetul ce imi infloreste in coltul gurii, constatand ca am avut dreptate inca de la inceput. Intuitia mea nu a dat gres.As mai continua sa scriu ceva, dar nu. Atat.

P.S.: Pentru aceasta postare nu primesc si nu ofer explicatii.

Ai grija. Ceea ce am scris in ultimele postari e interpretabil. M-ai intrebat daca e vorba de tine. Da, am scris si de tine, nu am de ce sa ascund. Dar am scris si de ea, si pe deasupra am vorbit si la general.Asa ca ai grija ce iei drept referitor la tine. "Nu-mi pasa" aceia nu erau pentru tine. Chiar ai crede asta? Ma cunosti indeajuns de bine, cred, sa stii ca nu sunt ipocrita.

Si nu...nu mai vreau alte interpretari gresite. Imi ajung cele de acum...

2 noiembrie.

• Azi voi zambi.



• Azi voi fi fericita.



• Azi nu imi va pasa.



• Azi voi fi egoista.



• Azi TU nu existi.



• Azi nu voi avea ochii tristi.

Iar azi...azi vei sti de ce fac asta.

Pentru ca azi...azi e ziua mea! Si astept un cadou. Un cadou ce poate veni doar de la tine! Si nu vorbesc de nimic material..

“A tras un cerc si m-a lasat afara, eretic, un rebel si de ocara. Insa isteti, iubirea si cu mine l-am invins: am tras un cerc in care l-am cuprins.”
Edwin Markham