Smile, an everlasting smile...

Schimbarea vibreaza prin toti porii. Nimic nu mai e cum a fost. Totul, absolut totul s-a schimbat.

Vocea e umbrita de o doza de tristete nelimitata. Ochii, zambitori si luminosi candva, acum sunt intunecati si cu cearcane. Energia debordanta, optimismul de altadata sunt acum amintiri.Ras molipsitor? Apasare contagioasa. Tacere voluntara, dureroasa. Inabordabila. Nepasare, indiferenta? Absolut deloc.Doar nestiinta in a actiona corect.

Orgoliul? Nu mai conteaza, principal e acum scopul.Timp? Nu mai e. Comunicare? Aproape deloc. Racire? Aproape totala. Poate doar amintirile mai leaga acum. Regrete? O groaza.Schimbare? Se vrea, dar nu vine. Ajutor? De unde? Sprijin? De unde? Consolare? De unde? O imbratisare? DE LA CINE? Posibilitati de redresare?Nu sunt primite, ori sunt, dar foarte rece, glacial. Dorinta de bine inhibata. Minute in sir udate.

Tonul cu care primeste ingheata. Revolta sclipeste in ochii congestionati de lacrimi.

Ii zvacnesc tamplele, iar ochiul inrosit de urcior o inteapa, celalalt o ustura. Are mintea incetosata, capul de plumb. Pleoapele i se lipesc, si,in ciuda durerii, cade intr-un somn adanc, deranjat doar de alarma de a doua zi...

P.S.: Nimeni nu are atat de multi prieteni incat sa-si permita sa piarda unul! Parca nu inlocuiai...

"Fiecare bucurie raneste pe cineva..."

Ganduri nerostite...si ma simt asa straina. Fata de mine, fata de voi. Pentru ca uneori simt ca locul meu nu e aici. Aici? Ce inseamna aici? Acasa? Ce inseamna acasa?

Acasa e locul unde poti fi tu, unde te poti desfasura in voie, fara reprosuri, fara sa fii nevoita sa minti, fara sa fii tradata, aratata cu degetul. Exista oare un astfel de loc? Umbra voastra e pretutindeni. Imi acaparati gandurile, si nu vreau.

Prietenie la distanta? Da, in carti. Si vorbesc atat de cazul in care cele 2 persoane nu s-au mai vazut de mult timp, cat si de cel cand ele se vad zilnic, dar nu-si vorbesc. Pentru ca incerci sa acoperi acea distanta, te indrepti spre altcineva.

Aceeasi tema abordata de n ori, atatea pagini scrise in speranta ca...ce? Va veti destepta? Imi veti raspunde? M-am inselat. Din nou. A cata oara? Nu mai stiu numarul. "Siluete lungi, incapabile de iubire" .Imi place cum suna, si va defineste. Pe voi toti. Poate imi veti spune ca nu trebuie sa generalizez. Dar am mintea acoperita de o patura pe care v-ati cusut minciunile, mastile si prieteniile false.

Motive ascunse, invizibile. Fugiti de adevar ca dracu' de tamaie. Va convine asa? Nimic de zis.Incerc sa urmez sfatul mamei repetat de atatea ori. "Nu mai fi asa sincera, si nu te mai apropia atat de oameni. Fii mai rece, distanta." Pot face asta? Nu sunt persoane ce se pot uita usor, or situatii neimportante. 80% din caracterul unui om este format pana la 5 ani.Au spus altii, nu eu. Sa ma schimb la 15? Foarte greu.

Daca intr-o zi iti vine sa plangi,cauta-ma. Nu promit sa te fac sa razi dar pot sa plang cu tine.Daca intr`o zi iti vine sa fugi,cauta`ma.Nu promit ca o sa te opresc dar pot sa fug cu tine.Daca intr`o zi nu ai chef sa asculti pe nimeni,cauta`ma.Promit sa tac oricat vrei.Daca intr`o zi ma cauti si nu raspund...vin`o repede sa ma vezi..poate eu am nevoie de tine..

Nici mie...

Ti s-a intamplat vreodata sa...

• Vrei sa vorbesti, sa suni pe cineva, dar sa nu ai pe cine?
• Sa intorci o situatie pe toate partile , doar pentru a-ti sa seama unde ai gresit, fara rezultat?
• Sa nu-ti pese ca te indepartezi de o persoana cu care pana acum ceva timp te impacai foarte bine?
• Sa iti intepi degetele cu unghiile, doar pentru a te abtine sa nu suni pe cineva, stiind ca nu tu esti cea care trebuie sa faca acest pas?
• Sa fii in stare sa treci peste orice, inclusiv peste orgoliu, pentru a te impaca cu cineva, dar sa sfarsesti prin a renunta? (" nu eu sunt cea care trebuie sa faca asta")

Pentru ca mie da, mi s-a intamplat...

Metamorfoza.

Nu-i convin multe, dar tace. E deja foarte indiferenta. A trecut prin prea multe ca sa mai simta ceva legat de aceasta situatie. Si prea mult timp.

Atatea situatii asemanatoare...Atatea persoane diferite...Atata lume schimbata...Atatea sentimente puse in joc...Si atatea intrebari la care se chinuie sa obtina un raspuns. Dar unul credibil. Te-ai gandit vreodata ca poate nu inghite toate clarificarile pe care i le dai, chiar daca nu spune nimic pe moment? Nu poate crede. Sunt situatii mult prea complicate pentru niste raspunsuri asa simple.

Totul se schimba...Absolut totul...Esti tentat sa crezi ca daca te impaci bine cu cineva o lunga perioada de timp asa va fi mereu...Nu. Si...stii? Poate chiar nu mai conteaza.

Va incerca sa nu priveasca inapoi. Va fi puternica. Inca o deceptie (2) in plus, mai conteaza?!

Intr-o zi prietenia se intalneste cu dragostea, fiecare se prezinta. Apoi dragostea intreaba prietenia:
- Daca exist eu, tu ce rost mai ai?
Prietenia raspunde:
- Eu las un zambet acolo unde tu ai lasat o lacrima...

Vreau la gimnaziu!!!

Ce fac? Excelent. Cum ma simt? Extraordinar. Am dat ieri testare la fizica, testare la care nu iau mai mult de 7. Cand m-am apucat de tema la mate m-a bufnit plansu...nu intelegeam nimic, nu stiam sa rezolv, si imi era frica de testarile viitoare. Pana intr-a 8, matematica a fost materia mea preferata. Mergeam la olimpiade, si chiar obtineam rezultate bune. Dintr-a 8-a s-a rupt filmu'...Nu mai eram atat de atrasa, dar tot ma descurcam. Dar acum...profa nu prea preda bine, materia e foarte noua si grea, si...:-<. Imi e frica.

Timp...nu mai am. La 6 ma scol, la si un sfert ma apuc de teme. Pana la 9 incerc sa termin de scris, iar acum de multe ori nu reusesc, si pana la 10 invat. Dar nu mai imi ajunge timpul! As vrea sa mai lucrez si in plus, la chimie si engleza (materii pe care vreau sa ma axez) dar....cand? Ne da foarte mult de scris la exact aceste materii insa...mai am si la celelalte de invatat si scris.Trebuie sa imi scriu si pe foi lectiile la bio din manual pentru ca nu inteleg absolut nimic din ce ne preda profa si tot asa. Si fac chestia asta doar pentru ca imi place biologia si pentru ca vreau sa dau la Biochimie, nu pentru ca ne zice profa sa invatam...(dar nu ne zice). De unde atata timp? Sunt doar 24 de ore intr-o zi. Vreau la gimnaziu!

Mi-a placut ce mi-a povestit colega de banca:

Ma duc intr-o zi acasa si ii zic lu tata:
-Am luat un 3 la mate.
La care taica-su ofteaza si zice:
-Biine...hai sa vedem cum ii zicem lu ma-ta!

Ca acasa.

Patul e cald si moale. In aer se simte un parfum familiar. Este atat de fericita aici! Si vrea sa prelungeasca acest moment, nu vrea sa adoarma. Aceasta este camera in care cu 11 luni in urma tesuse o poveste ramasa neimplinita. O poveste ce acum si-a diminuat mult din importanta.

Parfumul acesta unic a intampinat-o inca de cand a trecut pragul acestei case. Oare de ce are impresia ca l-ar recunoaste oriunde, de-ar fi sa-l intalneasca oricand? Era atat de bucuroasa in prima zi.Inspecteaza fiecare camera si era uimita de faptul ca nu s-a schimbat nimic. Visele ei erau inca zugravite pe pereti. Atat de familiar totul...

Isi ingroapa mai adanc fata in perna, si isi incarca plamanii cu mireasma aceasta unica. Desi nu vrea, somnul o imbratiseaza, iar ea inchide ochii acestui mic paradis.

You don't, You don't, You don't, You don't
You don't mean anything to me
You're what I never wanna be
Simple Plan-You Don't Mean Anything

Inselator.

Ai grija.

Nu stii ce gandeste .

Si te poate insela.

Zambeste, dar poate e doar din obisnuinta.

Te priveste, dar poate e doar pentru ca...nu stii.

Si tocmai asta e.

Nu stii de ce, dar nu vrei sa-ti faci iluzii.

Nu vrei sa suferi iar.

Si...asta te enerveaza, nu?
Logic.

Even the good thing could be a course

Cheryl Cole, Fight for this love.

Ipocriti.

De ce nimeni nu e ceea ce pare? De ce intotdeauna trebuie sa gasesc o trasatura la o persoana nou cunoscuta, care sa ma dezamageasca complet si sa-mi schimbe total parerea despre ea? De ce toti aveti nevoie de masti care sa va ascunda adevarata personalitate?

Sunt revoltata, revoltata pentru ca m-am inselat iar. Valul de baiat cuminte, linistit si la locul lui a fost dat la o parte.

Iar tu...tu nu procedezi deloc bine. Din moment ce stii ca baiatul ala e nebun dupa tine,iar tu nu simti nimic pentru el, de ce il mai atati atat? Lasa-l in pace...Ii faci mai mult rau decat bine! Nu ca el ar fi dispus sa recunoasca ca nu i-a placut noaptea petrecuta in compania ta...:D

Chestia asta ar trebui sa ma puna pe ganduri.Pentru ca degeaba sunt tentata sa zic "nu" cand sunt intrebata daca am repede incredere in cineva...Nu e asa. Ma incred repede in aparente. Intr-adevar, sunt vreo...3 persoane pe care asa cum le-am cunoscut asa au ramas...in mare parte. Insa doar cu una din ele ma impac foarte bine si azi. Si, da, sunt vreo...2 persoane, cu care, desi la inceput nu ma impacam bine deloc, acum sunt foarte buna prietena. Din niste persoane sterse, afurisite, cu fite, am ajuns sa descopar o fata cu un suflet cald, prietenos si de mare incredere, si un baiat de treaba, amuzant, si care poate fi un foarte bun prieten! Numai ca aceste exemple sunt foarte rare...

Fiecare repeta, dupa Aristotel, ca nu exista prieteni si fiecare, in particuar, sustine ca el e un bun prieten. Aceste doua afirmatii atat de contradictorii se bazeaza foarte probabil pe faptul ca pe taramul prieteniei exista multi ipocriti si multi oameni care nu se cunosc pe ei insisi. Claude Adrien Helvetius

Noi si acel niciodata

Nu...nu va cadea iar in capcana. Nu se va uita inapoi, nu va atribui privirilor lui nici o semnificatie. A mai facut asta o data si s-a ars. Ii place sa creada ca s-a maturizat. Va fi indiferenta, nepasatoare.

Si totusi...

Si totusi nu se poate abtine sa nu il priveasca cu coada ochiului cand trece pe langa ea. Are o stare ciudata de bine cand ii simte privirea atintita asupra ei.Se uita la el cu atentie, ii studiaza fiecare curba a fetei, doar cand el nu o poate privi. Insa isi fereste ochii atunci cand el se intoarce spre ea. De ce? Pentru ca nu vrea ca el sa stie ca ii starneste acest interes ciudat. Interes pe care nici ea nu il poate explica.

Nu! Las-o in pace! Nu vezi ca incearca sa se tina departe de ochii tai atat de caprui?

Sau poate nici ea nu stie ce vrea...

Se intoarce si ii surprinde privirea atintita asupra ei. Acea privire care ar putea hipnotiza un sarpe. A simtit pe pielea ei cum e sa fii lasata fara glas din cauza a 2 ochi care parca te-au prins si nu-ti mai dau drumul. Si...ar continua acest joc de ping-pong numai daca ar sti ca e destul de puternica sa nu cedeze ispitei. Sa nu cada prada celui care a pus pe jar atatea fete.

"Orice vointa disparuse in mine, nu mai faceam nici o miscare si nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu ma slabeau nici o clipa.Erau cruzi si misteriosi. Parca de sub masca de piatra ma fixau niste ochi vii, inzestrati cu o putere hipnotica. Si ciudat e ca totul imi era foarte clar. Stiam unde ma aflam si ce anume se petrecea cu mine. Si n-aveam putere sa ma impotrivesc."
Viata pe un peron.

Atat de ciudat...

Desi incearca sa ajute, ajutorul ii este respins. Ce-i drept, delicat. Daca tace si nu intreaba nimic, iarasi nu-i bine, deoarece se crede ca nu e interesata. Ii e dor de vremurile bune, de vremurile cand aceasta COMUNICARE nu era atat de greu de realizat. Si mai ales, nu prin intermediul internetului. Mess sau blog. Doar pe acestea se mai bazeaza acum comunicarea dintre ele 2.Si este trista. Pentru ca nu intelege de ce aceasta racire. Brusca. Dureroasa. Poate fara sens.

Maturizarea, stresul, oboseala, personalitatea...Poate toate acestea contribuie la schimbarea atitudinii. Dar...chiar atat de mare trebuie sa fie acesta schimbare? Nimeni nu se poate apropia de tine daca tu nu dai voie.

Intrebari, intrebari si iar intrebari. Nu sunt la ani lumina distanta, doar cativa metri. Dar ce ar conta? Nu iti poate smulge nimeni cuvintele daca tu nu vrei sa vorbesti. Iar fortata nu poti fi. Negi totul vehement. Nu ti-ai dat seama ca avem amandoua nevoie de acelasi lucru? O imbratisare si un "va fi bine." Atat de usor spus...

"Lucru absolut minunat la cea mai veche si mai buna prietena este ca, intr-o situatie de criza, nu poate sa faca altceva decat sa-ti vina in ajutor. Isi lasa propriile probleme la o parte ca sa se puna in situatia ta si sa lupte pentru tine. Pentru ca iti simte durerea, reuseste sa o aline putin. N-o s-o ia pe ocolite si n-o sa te lase sa-ti plangi de mila, o sa-ti spuna verde-n fata cum stau lucrurile. Dar totodata o sa contribuie discret cu ajutorul ei constructiv, consolandu-te asa cum ar trebui sa o faca o mama."

Confesiuni nocturne.

Voi...

In ciuda mastii de fata dura, care pune mereu punctul pe i, care spune mereu ce are de spus indiferent pe cine raneste, se ascunde un suflet cald, sensibil. Si da, mi-am dat seama de asta din postarile tale!
Tu...mereu esti vesela, zambesti, calda si deschisa tututor...Prietenoasa, dar ce se ascunde in spatele acestei masti?
Tu...deja am scris multe despre tine...dar niciodata nu e de ajuns...Am gresit...am inteles multe gresit...sau poate nu...Dar...mersi ca ai fost alaturi de mine...si...sper ca vei mai fi...
Vorbim, radem, imi impartasesti ultimele barfe...Vesela, trista, indragostita si mereu cu capul in nori...TU!
Tu...cel care neaga adevaruri evidente, si incearca sa para nepasator...Doar ca nu-i iese!Esti...hm...nu razbunator...esti mai degraba invidios pe succesul unora. Si de asta poate ca le e frica sa aiba incredere in tine, sa se apropie mai mult de tine! Intotdeauna am spus ca poti fi un prieten foarte bun si sincer pentru cineva, daca acel cineva stie sa te tina in frau!
Prietene bune candva, acum doar ne salutam. Nu suntem certate, doar...separate. Avem drumuri separate...Interese separate...Mda...dimineti pe care le petreceam pe scara, in pijamale, mai stii?

Nu conteaza cata lume te inconjoara, conteaza cati prieteni adevarati ai...