vineri, 29 octombrie 2010

Smile, an everlasting smile...


Schimbarea vibreaza prin toti porii. Nimic nu mai e cum a fost. Totul, absolut totul s-a schimbat.

Vocea e umbrita de o doza de tristete nelimitata. Ochii, zambitori si luminosi candva, acum sunt intunecati si cu cearcane. Energia debordanta, optimismul de altadata sunt acum amintiri.Ras molipsitor? Apasare contagioasa. Tacere voluntara, dureroasa. Inabordabila. Nepasare, indiferenta? Absolut deloc.Doar nestiinta in a actiona corect.

Orgoliul? Nu mai conteaza, principal e acum scopul.Timp? Nu mai e. Comunicare? Aproape deloc. Racire? Aproape totala. Poate doar amintirile mai leaga acum. Regrete? O groaza.Schimbare? Se vrea, dar nu vine. Ajutor? De unde? Sprijin? De unde? Consolare? De unde? O imbratisare? DE LA CINE? Posibilitati de redresare?Nu sunt primite, ori sunt, dar foarte rece, glacial. Dorinta de bine inhibata. Minute in sir udate.

Tonul cu care primeste ingheata. Revolta sclipeste in ochii congestionati de lacrimi.

Ii zvacnesc tamplele, iar ochiul inrosit de urcior o inteapa, celalalt o ustura. Are mintea incetosata, capul de plumb. Pleoapele i se lipesc, si,in ciuda durerii, cade intr-un somn adanc, deranjat doar de alarma de a doua zi...

P.S.: Nimeni nu are atat de multi prieteni incat sa-si permita sa piarda unul! Parca nu inlocuiai...
"Fiecare bucurie raneste pe cineva..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu