Ipocriti.

De ce nimeni nu e ceea ce pare? De ce intotdeauna trebuie sa gasesc o trasatura la o persoana nou cunoscuta, care sa ma dezamageasca complet si sa-mi schimbe total parerea despre ea? De ce toti aveti nevoie de masti care sa va ascunda adevarata personalitate?

Sunt revoltata, revoltata pentru ca m-am inselat iar. Valul de baiat cuminte, linistit si la locul lui a fost dat la o parte.

Iar tu...tu nu procedezi deloc bine. Din moment ce stii ca baiatul ala e nebun dupa tine,iar tu nu simti nimic pentru el, de ce il mai atati atat? Lasa-l in pace...Ii faci mai mult rau decat bine! Nu ca el ar fi dispus sa recunoasca ca nu i-a placut noaptea petrecuta in compania ta...:D

Chestia asta ar trebui sa ma puna pe ganduri.Pentru ca degeaba sunt tentata sa zic "nu" cand sunt intrebata daca am repede incredere in cineva...Nu e asa. Ma incred repede in aparente. Intr-adevar, sunt vreo...3 persoane pe care asa cum le-am cunoscut asa au ramas...in mare parte. Insa doar cu una din ele ma impac foarte bine si azi. Si, da, sunt vreo...2 persoane, cu care, desi la inceput nu ma impacam bine deloc, acum sunt foarte buna prietena. Din niste persoane sterse, afurisite, cu fite, am ajuns sa descopar o fata cu un suflet cald, prietenos si de mare incredere, si un baiat de treaba, amuzant, si care poate fi un foarte bun prieten! Numai ca aceste exemple sunt foarte rare...

Fiecare repeta, dupa Aristotel, ca nu exista prieteni si fiecare, in particuar, sustine ca el e un bun prieten. Aceste doua afirmatii atat de contradictorii se bazeaza foarte probabil pe faptul ca pe taramul prieteniei exista multi ipocriti si multi oameni care nu se cunosc pe ei insisi. Claude Adrien Helvetius