duminică, 4 septembrie 2011

Hei. 

Da, ti-am vazut statusul cum ca nu ai chef, si totusi. Ce mai faci? A trecut atata timp de cand nu am mai vorbit. Am un fel de retinere in a te intreba de tine. Raspunsurile reci ma tin intotdeauna la distanta.
Hm, eu ce mai fac? Habar n-am. Am intrat intr-un fel de amorteala, trec prin toate parca legata la ochi. Hehe, si cand te gandesti ca acum o luna ma uitam la Canan, eram la mare, si nimic din toate astea nu s-au intamplat..Relatia mea cu multe persoane s-a racit, s-a racit foarte mult. Si sunt sigura ca nu doar eu imi dau seama de asta. Dar..nu stiu cat ma intereseaza. Daca ce se intampla intre mine si tine ar reveni pe un fagas normal, as fi mai mult decat fericita. 
Mai stii vara trecuta, cand mi-ai trimis un mesaj dimineata la 11, iar noi la 12 eram in Monument, afara la 35 de grade? Mama a spus ca nu suntem sanatoase, si ca nu era nicio nenorocire daca asteptam macar pana la 18 sa se mai racoreasca afara.
Sau tot asta vara, cand ai coborat din scara blocului si parul tau prins in coada statea atat de ridicat, incat pe mine m-a bufnit rasul si am uitat de tot? Si cand erai cu rolele, si ne asezasem jos la o scara, iar cand ai vrut sa te ridici ai cazut in fund?
Mai stii acum 2 ani, in ultima zi din august, cand am avut eu o noapte extrem de.."neagra", si mi-ai vorbit si mi-ai explicat situatia, asa cum nici o mama nu ar fi fost in stare sa o faca?Nici acum nu pot spune ce simt in legatura cu acea seara.
Sau cand te sunasem disperata in iarna/primavara, si nu conta ca nu intelegeam ce spui, fie numai ca iti auzeam vocea ma calma..si m-ai facut sa inteleg ca nu pot schimba ceva ce nu tine de mine. 
Sau cand obisnuiam sa vorbim ore intregi pe mess si sa radem si sa ne scalambam la web, asta dupa ce ne vazusem si afara pentru 3 ore..
Sau cand mergeam la mall, si probai tu cele mai oribile perechi de pantofi cu tocul de 10, doar ca sa facem caterinca.. "Ce femeie sanatoasa la cap ar purta chestiile astea?!"
Si da, stiu ca am mai zis asta de multe ori, dar..mersi pentru tot. Din fetita cu parul lung si drept, fara breton, cu tricou alb si larg Nike, ai devenit una din cele mai..complexe persoane pe care le cunosc. Si pe care te poti baza oricand. 

Cu drag, 

Eu.




duminică, 24 iulie 2011

luni, 27 iunie 2011

Dream jobs.


Am cateva idei in legatura cu viitorul meu, asa ca m-am gandit sa fac o lista cu job'urile pe care mi le-as dori. Enjoy it! :))

  •  sa lucrez intr-un laborator de criminalistica.  Da, mi-ar placea foarte mult sa analizez probe, sa caut, sa descos, asa ca ramane in topul preferintelor mele. 
  • sa lucrez intr-un laborator de analize medicale.  Ar fi interesant sa analizez sangele oamenilor, cu microscopul si toate aparatura aia. Dar tot spre criminalistica tind. 
  • medic legist. Majoritatea prietenilor carora le-am spus de chestia asta au facut o grimasa de uimire, spunand ca nu m-ar vedea facand disectii, ca nu mi se potriveste bla bla. Am facut mai demult un experiment, sa vad daca rezist sa ma uit la o autopsie, pe net. Stiu ca este foarte diferit de cea "pe viu", dar am rezistat, fara sa mi se contracte stomacul si alte chestii din astea. Desi nici eu nu m-as vedea facand asa ceva, mi se pare mult prea dur, insa mi se pare extrem de interesanta teoria, ceea ce se invata pentru a deveni legist (am gasit mai demult un site cu cateva lectii pentru cursuri medicina legala). [paradoxal] 
  • cercetator marin (tot ce are legatura cu scufundari, oceane..). sa investighez adancurile marilor, oceanelor, sa vad in fiecare zi alta vegetatie, sa descopar lucruri noi...as fi foarte incantata. 
  • bibliotecara/vanzatoare intr-o librarie. Desi mi-ar placea sa fiu inconjurata de carti intreaga zi, munca intr-un spatiu inchis, unde toata zi stau cu fundu' pe scaun, nu e de mine. 
         Si...cred ca am terminat. Aaaaaa...mai e ceva. Ceva care se clasifica intre cercetator marin si bibliotecara: sa fiu si eu ca cei care observa comportamentul oamenilor-ceva legat de limbajul trupului. Din totdeauna m-a fascinat asta. :D

        La voi? Ce meserii de vis aveti? :)

      vineri, 24 iunie 2011



      Yay...a trecut atata timp de cand n-am mai scris nimic...ca a venit si vacanta de vara. Ma bucur? As minti sa spun "da". Adica ok, e vara, timp liber, prieteni, iesiri, chestii chestii. Dar ce faci cand lucrurile neasteptate se intampla tocmai la sfarsit de an?

      O alta ironie a sortii. Ma rog, nu vreau sa dezvolt aceasta idee. Deci...a venit vacanta, si as vrea si eu sa pot spune ceva gen "vara asta fac tot ce-mi trece prin cap", dar nu pot. Am o gramada de facut vara asta.

      • sa termin de lucrat cartea aia pentru FCE.
      • sa termin de citit cele 6 carti pe care le am pe birou, dupa sa ma apuc de cele pentru scoala. ma ia durerea de cap cand ma gandesc cate critici literare sunt! :(
      • mai am "Dracula"...e deschisa, pe birou...saraca...mai e si in engleza...
      • sa ma duc la bazin
      • sa mai imi ramana timp si pentru ECDL...am o carte mare si groasa pe care trebuie sa o invat by myself! :(
      • sa ies afara
      • sa ma duc la mare
      • la tara
      It is a lot...e foarte mult de invatat la engleza, pe partea de vocabular...dar oricum, ma descurc. :))

      So...voi reveni. Poate chiar destul de repede.
       

      miercuri, 20 aprilie 2011








      Le-am gasit pe un blog, si mi-au placut foarte mult. Spun mult adevar, nu? Site-ul il gasiti Aici .

      vineri, 15 aprilie 2011


       14 APRILIE 2011

      1,2,3,4...Calmeaza-te. N-are rost sa te enervezi, strici o zi asa frumoasa pentru...pentru.

      Si totusi. E prea de tot, si deja e prea mult. Poate ca niciodata nu mi-am dat seama cat esti de prefacuta. Nu stii ce vrei. De la cine vrei. 

      Am trecut peste multe. Devenisem indiferenta, asa am ramas. Acum deja consider ca iti bati joc. Si chiar n-are rost sa continuam. A, inca ceva. Ea chiar e SINCERA. Chiar daca stiu ca nu vei crede.

      Imi pare rau. Lacrimi micute varsate de furie, le sterg cu aceeasi inversunare. Chiar nu merita. 

      Iar ea e sincera. Chiar daca nu vei crede.

      sâmbătă, 9 aprilie 2011


      Nu cadea in vartejul periculos al lui "Cum ar fi daca...''. Iti faci rau, si stii asta. Nimic din ce iti imaginezi nu va avea loc, si e mai bine asa.

      Ai facut atat de mult timp pe viteaza, pe cea careia nu ii pasa si poate trece mai departe, iar acum esti putin debusolata. De unde aceste sentimente? Ai pus o bariera intre tine si el, si nu vrei sa se fisureze. O bariera care a functionat atata vreme. Care te-a tinut la distanta de tot. 

      N-ai sa cedezi. Oricat de greu ar fi, ramai rationala. Ignora privirile pe care le vrei anodine.

      Imi e frica sa scriu mai multe, nu vreau sa aiba loc interpretari.


      luni, 28 martie 2011



      Esti atat de schimbata. Iti dai seama ca ai sentimente diferite fata de aproape toti. Ti se spune ca s-a gresit fata de tine, ca esti singura in care se mai poate avea incredere. Primesti toate acestea doar cu satisfactia ca ai avut dreptate. Si nimic mai mult. Nu te poti bucura ca s-a revenit la alte sentimente fata de tine, ca situatia e pe cale sa redevina cum a fost.

      Ai elucidat cateva din misterele comportamentului tau din trecut. Acum iti poti spune parerea sincer, fara sa te gandesti ca e posibil sa nu convina. Nu este asa cum si-ar dori, iar chestia asta te face sa zambesti. Sentimentele fata de aceasta persoana sunt acum foarte diferite. Si poate nu neaparat intr-o maniera rea.

      Nu vei mai fi nevoita sa te ascunzi, sa justifici, sa remodelezi. Ai avut dreptate, iar asta e acum o certitudine recunoscuta si de ea.

      Si nu vrei sa fii rea, nu vrei sa intorci spatele. Nu-ti sta in fire, desi ai putea face asta si nu crezi ca ar fi ceva de acuzat. Insa e clar, situatia nu va fi cum a fost. Nu se poate sterge totul cu buretele, iar dupa sa ramana acolo, in interior.

      Iar pentru prima data povestea ei ti s-a parut trasa de par. Prea mult dramatism pentru a fi credibila. Poate te inseli,poate spune adevarul. Dar antenele tale au detectat ceva.

      Si de ce ai mai crede ca pozitia ei va deveni alta acum, cand vede realitatea? Ai o multitudine de exemple din trecut, de comportament neschimbat indiferent de fapte.

      *Ce-i prea mult strica.*

      sâmbătă, 5 martie 2011

      Superstitii?


      De 1 Martie am fost intrebata daca mi-am ales o "Baba." Nu stiam de existenta acestei traditii, superstitii, ce-o fi, asa ca am cerut detalii. Si mi s-a spus ca se alege o zi intre 1 si 8, si asa cum va fi ziua respectiva, asa imi va fi tot anul.

      Mi s-a facut frica, si am spus ca nu fac asa ceva. Nu stiu de ce, am spus nu . Probabil am ramas cu "sechele" de la revelion, cand in subconstientul meu ma gandeam ca asa cum e seara aceea, asa va fi tot anul, si, desi mi-am dat seama ca nu a fost deloc adevarat, am hotarat sa nu mai dau crezare superstitiilor.

      Ideea ca asa cum e o anumita zi ar putea fi intregul an m-a facut sa-mi fie frica. Nu vreau sa ma ghidez dupa asta, si ma simt usurata acum. Nu, zilele mele sunt vesele, triste, insorite, plictisitoare datorita circumstantelor, nu datorita "Babei".

      Voi? V-ati ales "Baba"?

      duminică, 27 februarie 2011

      Oare?


      Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.- Jack Penn

      Am atasat acest citat la finalul unei postari destul de recente de-ale mele, pentru ca la momentul acela mi-a ridicat moralul. Si am auzit multa lume spunand ca e adevarat, ca prefera o dezamagire unui lucru deja stiut.

      De cateva zile ma gandesc la asta si incerc sa imi dau seama in care tabara ma aflu. Si am realizat ca nu m-as simti bine intr-o astfel de postura. Da, prefer sa ma astept la ceva rau si sa se adevereasca-cel putin nu voi ramane surprinsa, deznodamantul fiind cunoscut si asteptat-decat sa sper ca va fi bine, sa-mi fac iluzii, iar la final sa am parte de contrariu. Am trait asta, si e exact senzatia aceea cand simti ca plutesti, esti intr-o stare de euforie totala, cand nimic in jur nu mai conteaza, si, brusc, se intampla ceva ce te aduce cu picioarele pe pamant, intr-un mod brutal si fara a te lasa sa-ti dai macar seama de ce. Intr-un astfel de moment stiu ca am scris, si o fraza nascocita de mine mi-a ramas intiparita in minte:"Cu cat te ridici mai sus, cu atat caderea e mai dureroasa." Si da, asa e.

      Tocmai din acest motiv prefer sa fiu mai rezervata in legatura cu credinta ferma in sperantele de bine pentru viitor.

      "Un proiect care promite numai desfatari nu poate avea succes vreodata, iar o mare dezamagire se ocoleste aparandu-te printr-un sentiment de mahnire marunt si neinsemnat.''
      Mandrie si prejudecata



      CELINE DION - Because You Loved Me

      Asculta mai multe audio diverse


      sâmbătă, 19 februarie 2011

      :">


      Vreau sa fiu Jerry. Mereu mi-a placut ca e mic si ghidus si scump si inventiv. [da Andreea, ca tine=))]
      Si reuseste mereu sa scape de Tom. Si cand eram mica si incepea "Tom&Jerry", ii anuntam pe toti ca in urmatoarele 15-20 de minute sa nu ma strige, sa nu ma cheme, ca incepe "Jerry". Si saream in casa de bucurie cand facea unul din giumbuslucurile lui si il lasa pe motan cu buza umflata. "Uite buni, l-a pocnit." Si bunica-mea radea de mine. Chiar daca nu se intampla sa fie de fiecare data cu mine sa se uite.

      Defapt, priveam de ele mai multe ori singura. Nu simteam nevoia de acompaniament. Ma distram si fara.

      Vai, ii ador!:x




      Totul se intampla cu un motiv.


      Fiecare gest marunt facut de un individ spune ceva despre caracterul lui. Fiecare impotrivire, fiecare replica demonstreaza cate putin din mentalitatea lui.

      Si cand prieteni de-ai prietenilor nu au tocmai laude la adresa lui, ce parere iti poti face? Rezistenta si hotararea mi-au fost puse la indoiala. Am demonstrat ca nu e asa. Sunt convinsa ca fac bine, si nu, pana maine nu imi va trece. Nici pana poimaine. Nu imi va trece, pentru ca nu vreau sa treaca.

      Si nu iau asta ca pe o renuntare. Mi s-a spus:"Eu nu renunt asa usor, nu stiu cum esti tu...". Nici eu nu renunt usor, dar acum chiar nu cred ca e cazul sa continui. Ce rost ar avea? Iar acum...chiar nu imi pare rau ca nu am vorbit. Ca nu am insistat. Te-ar fi facut sa te crezi mai important decat esti in realitate.

      Pur si simplu vreau altceva. Am fost intrebata mai demult daca firile noastre sunt compatibile. Atunci am raspuns ca nu stiu, acum raspund ca nu. Clar, nu. Eu nu alerg dupa 3 iepuri, stiu ca nu prind niciunul.

      Ma simt atat de bine. Ieri si azi am fredonat intruna o melodie-"Lucky"- de la Jason Mraz, si mi-am dat seama de ceva. De cand am pus punct, sunt vioaie. Cant intruna melodii vesele. Zambesc mai mult. Pentru ca nu mai am indoieli, nu mai sunt intr-o situatie incerta. Inainte imi puneam mereu intrebari. Eram pusa pe ganduri. Mai trista. E mult mai bine acum.

      "Caracterul este mai rar decat inteligenta." Andre Ganet

      duminică, 13 februarie 2011

      No more Valentine's Day.



      "Ce faci de Valentine's Day?", "Cu cine sarbatoresti maine?" sunt intrebarile pe care le aud cel mai des in aceasta perioada. Pana la urma care e faza? Pentru mine e o zi ca oricare alta, nu are nimic special, in afara ca vad peste tot inimioare cu "I Love You!" si chestii din astea. Indragostitii nu cred ca au nevoie de o zi a lor, deoarece in fiecare zi, moment poti face ceva special pentru persoana iubita, iar dragostea o arati in fiecare zi daca o simti.

      Toate bombonelele, felicitarile, ursuletii si cate altele mi se par oferite doar asa, sa se pastreze traditia.Toate acestea nu reprezinta dragostea ta. Intr-adevar, daca persoana respectiva nu stie ce simti, poti face un gest minunat spunandu-i ca o iubesti in aceasta zi.

      No more Valentine's Day.

      sâmbătă, 12 februarie 2011

      Despre mine si voi.


      Recent mi s-a spus ca sunt "cea mai cu capul pe umeri dintre...noi". Stiam ca sunt o persoana rationala, dar sa fiu numita astfel de cineva care ma cunoaste de 4 ani si jumatate m-a facut sa zambesc.

      In jurul meu aproape toata lumea iubeste, sufera, ofteaza. Face compromisuri din cauza sentimentelor. Se multumeste cu jumatati de masura. Eu...acum nu ma pot multumi cu "maybe..". A fost o vreme, candva, cand nu doream mai mult.

      Nu pot intelege cum vine treaba aia cu schimbatul gusturilor tale dupa cele ale lui/ei. Bun, am inteles ca sambata seara nu ai alta treaba decat sa te uiti la meci pentru a avea subiect de discutie cu el a doua zi, dar sa iti schimbi radical preferintele muzicale, culinare, vestimentare doar pentru ca "lui ii place asa:"> " ?!

      Mi s-a intamplat de multe ori sa fac ceva ce stiam ca e bine, dar nu doream. La mine de cele mai multe ori judecata primeaza. Nu imi place sa iau decizii rapid, fara sa le "rumeg". Urasc, urasc, urasc, sa ma umilesc pentru a obtine ceva, indiferent in ce situatie. N-am fost pusa in situatia asta, si sper ca nici nu voi fi.

      Expresiile de genu' "Nu il/o voi uita mult timp de acum incolo..." sau "E singura persoana pe care am iubit-o vreodata si singura va ramane..." ma fac sa-mi dau ochii peste cap. O iubire veche se uita printr-una noua, stii? Daca vrei cu adevarat sa uiti, poti...Si nu ai cum sa spui ca nu vei mai iubi niciodata...e absurd. 8-|

      As mai continua sa scriu daca n-as avea starea asta...

      Prin a renunta, femeile inteleg o scurta pauza intre doua dorinte. Mario Adorf

      Abstract


      SAMBATA, 12 FEBRUARIE 2011


      Nu poti da crezare celor spuse de prieteni prietenilor. Si nu am pretentia ca aceasta sintagma sa imi fie inteleasa [de cine trebuie], caci abia a inteles-o cine stia despre ce e vorba.


      Insa chiar nu poti da crezare. Pentru ca prietenii EI de cele mai multe ori nu spun adevarul in legatura cu EA prietenilor tai. Intreaba direct daca vrei sa afli ceva [cine vorbea].

      Bun, am fost convinsa ca am gresit. Nu ca m-as fi indoit, dar am avut poate nevoie de un impuls sa ma hotarasc sa reactionez cum trebuie. Am fost intrebata ce imi place la tine. Cred ca intrebarea corecta ar fi fost daca imi place cu adevarat de tine. Nu stiu ce simt, sau poate ca stiu, dar e totul doar la suprafata. Am mai facut greseala asta o data-sa "iubesc" ambalajul, pentru ca nu vedeam continutul. Nu vreau sa fac asta din nou.

      Stiu ca pare ca "mi s-a pus rau pata", dar nu e asa. Sau cel putin nu cred. Insa stiu ca daca e sa imi dau seama ca nu e alegerea cea mai fericita, pot uita foarte repede. Sunt sigura ca pot.

      Mi se tot spune "vorbeste, vorbeste, vorbeste!". Chiar si persoanele care nu sunt zilnic langa mine imi spun asta. In legatura cu acest aspect..da, am gresit. Dar..mai pot repara, nu? M-am bazat mereu pe "Tot eu?", si n-a fost bine. Dupa o saptamana cel putin ciudata, dupa vestea de luni,ce m-a socat, si nu doar pe mine, mi-am dat si eu seama care ar putea fi cauza acestei "raciri". Pare insignifiant, dar nu e asa. Si ar fi prostesc daca te-ai lua dupa un "nu.." spus ezitant, si nu de mine.

      "Stiu ce am de facut. Daca dupa ceva timp nu se schimba nimic, adio si n-am cuvinte." Chiar am de gand sa procedez asa.

      Poate ca doar mi se pare, poate ca nu dar...
      It's only words
      And words are all I have
      To take your heart away


      19 FEBRUARIE 2011

      Never mind.

      sâmbătă, 5 februarie 2011

      Just..nothing.:-j


      De ceva timp ma chinui sa scriu ceva coerent, care sa dea o anumita forma gandurilor mele ratacite. Faza e ca nu prea reusesc.
      Sunt confuza. Asta pot spune acum despre mine. Uneori o vacanta de o saptamana poate dura asa mult, stii? Dar nu e asta. Ma intreb daca e bine ce fac. Mi-e frica. Imi e teama sa nu gresesc iar.
      Sunt nesigura in legatura cu mine. In legatura cu tine. Citisem undeva..."iti judeci iubirea viitoare in functie de durerile din trecut." Asta ma defineste perfect. Stiu ca...defapt...ah, nu conteaza.
      Si...esti atat de ciudat. Doar mi se pare? Multi spun...dar conteaza asta? Conteaza ce spun ceilalti? Da, poate ca da.
      Mi se spune sa merg inainte. Sa vorbesc. "Tot eu sa fac asta?" Tu? De ce nu? De altfel esti dornic de vorba.
      Vreau..hm, vreau ceva. In ultimul timp spun foarte des asta. Chiar vreau...sa fiu sigura pe mine. Sa stiu ca e bine ceea ce fac, iar daca nu e, vreau sa stiu de acum. Nu vreau sa fie ca algoritmii la info, pe care ii intelegi doar daca privesti de la sfarsit la inceput. Si ma vreau...hm, vreau sa spui ceva.

      Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.- Jack Penn

      Chiar?!

      sâmbătă, 29 ianuarie 2011

      Apare indoiala.


      Si vine o vreme cand esti nedumerit. Cand nu stii ce sa faci, cand nu stii daca e bine ce faci. Cand iti e frica sa nu repeti greselile din trecut. Cand nu mai stii sa separi realitatea de barfa.

      Cand robinetul sentimentelor are presiune maxima ori minima. Cand nu mai stii in cine sa ai incredere sau nu. Cand nu mai stii daca purtarea ta fata de anumite persoane mai e justificata sau nu. Cand iti dai seama ca esti alta persoana, si nu stii daca e ok asa.

      Cand relatiile de prietenie din jur se destrama. Cand sentimente pe care le credeai pierdute revin la suprafata cu o forta de nedescris. Cand suferi de pe urma tacerii unor persoane la care tii. Cand ai crezut ca ciorba reincalzita mai poate fi buna de ceva. Cand ti-ai dat seama, probabil, ca lupu'-si schimba paru', da' naravu' ba.

      Cand legi prietenii cu persoane la fel ca tine. Cand esti trist vazand ca cei de langa tine sunt la fel de superficiali ca restu'. Cand judeca oamenii dupa aparente. Cand te simti mandru si multumit ca ai reusit sa faci o persoana mai "inchisa" sa fie sincera cu tine.

      P.S.: Nu e doar despre mine.




      sâmbătă, 22 ianuarie 2011


      Acum 7 luni

      "Hey, am facut cunostinta cu Daniela pe mess."
      "Da?! :)"
      "O stii?"
      "E una din cele mai bune prietene ale mele.:)"
      Intr-un final o cunosc si eu pe Daniela. Prima mea impresie despre ea? Minte de adult in trup de copil. Fata de treaba, prietenoasa, si, ciudat, sincera. Ma rog. Prima impresie...

      Acum

      "M-am certat cu Daniela. Si cu inca o prietena de-a ei. :-j"
      Motivele...sunt pe putin...contrare cu firea Danielei, cea pe care o stiam eu. Chiar o fire superficiala, nu o vedeam.

      Si imi pare rau. Nu, nu intr-un mod acuzativ, chiar imi pare rau de situatia asta. Pentru ca mi se demonstreaza inca o data ca aparentele inseala, oricat de placute ar fi. Sau chiar si neplacute.

      Si nu cred in ciorba reincalzita.

      E dureros, iti schimba total perceptia cand vezi pana unde merge invidia si frustrarea umana.
      Nu-i nimic, astfel de experiente ne intaresc. Daca nu am suferi, de unde ne-ar veni puterea?

      Nota:Numele e fictiv, intamplarile nu.

      Orice nedreptate izvoraste din prea multa iubire fata de noi insine si din prea putina iubire fata de altii. John Locke

      joi, 13 ianuarie 2011


      Incep sa urasc situatiile mocnite. Incep sa urasc cand enervarea e ascunsa, si totusi resimtita de toti. Incep sa urasc situatiile cand atat de multe sunt talmacite o luuuunga perioada de timp, iar intr-un final izbucnesc. Incep sa urasc concluziile trase mult prea repede.

      Seman cu tata in foarte multe privinte. Orgoliosi amandoi, daca ne deranjeaza ceva, de cele mai multe ori nu spunem pe moment, lasam sa se adune, si la final...El izbucneste si da tot afara. Eu nu pot face asta. Oricat de multe as tine in mine,pentru oricat de mult timp, nu pot spunde tot odata.

      Asa cum probabil a observat cineva, ma descarc in timp. Las impresia ca totul e bine, iar intre conversatii strecor o mica intepatura. Si poate nu doar una.


      Asa sunt de mica. Si, mai e o chestie. Pe moment nu imi vine in minte nicio replica usturatoare. De-abia dupa ce convesatia e terminata. Dar nu-i nimic. Ma descarc in timp. Cu toate ca uneori am nevoie sa ma scutur de tot dintr-o data.


      Daca nu vreti sa se afle, mai bine nu o faceti. (Proverb chinezesc)


      Poate ca te-am judecat gresit. Poate ca nu esti chiar atat de capabil sa ma intelegi pe cat te-am crezut. Ce rost ar mai avea sa iti spun exact cum ma simt? Ai spune ca sunt ipocrita si falsa, si e tot ce nu-mi doresc. Ce rost ar mai avea sa incerc sa te fac sa ma crezi? Tot cum vrei tu faci.
      ---------------------------------------------------------------------------------
      Ce-ar fi daca as incepe si eu sa ma isterizez si sa spun ca n-ai niciun drept sa spui ceea ce spui?! Ca n-ai niciun drept sa tragi concluzii bazate pe fapte trecute?! Ca din moment ce nu-mi cunosti starea actuala, nu ai de ce comenta?! Doar ca eu, spre deosebire de tine, imi dau seama ca n-ai de unde sa stii ce e in sufletul meu,deoarece n-am mai vorbit de mult timp. Si nu voi incepe sa tip, sa devin nervoasa. Nu se merita.

      duminică, 2 ianuarie 2011

      sâmbătă, 1 ianuarie 2011

      Ironii.

      Confruntare. Confruntari. Din nou. Inceput de an. Singura. Tarziu in noapte. Nepasare. Respingere. Intepaturi. "Nu conteaza." "Ba conteaza." "Neimportant." "Important." Superstitii. Reluare. In direct? Da. Nu. O cana de lapte. Afurisita de vacanta. Zambete de portelan. Necunoscut. Temeri. Imbratisare si un "va fi bine." Departare. Ceata. Ochelari si par balai. Metamorfoza. Tarie. Disimulare. O noua dimineata. Lumina. Afara. Ironie.Te iubesc. Unde oare? Imbratisare moarta. Privire ironica. Mod tragiconomic si acum mult prea tardiv. Sau poate nu.

      'Nu sunt singur in ploaie si vant.
      Am cei mai buni prieteni de pe Pamant.'

      ??

      It's a little bit funny,don't you think? Everything...
      Just smile...It will be OK...

      And what about it won't?

      La multi ani!


      Nu conteaza ca am avut un Revelion ciudat. Nu conteaza ca n-am vorbit la telefon. Nu ma voi lua dupa superstitii. Va fi un an bun. Trebuie. Am intrat increzatoare. Cu cateva dorinte. Mici, mari, sper ca se vor implini.
      Oare ce voi gandi pe 31.12.2011? Ce parere voi avea de anul ce se va fi sfarsit?
      Nu-mi spune, nu vreau sa stiu. Doar pura curiozitate.