miercuri, 6 octombrie 2010

Noi si acel niciodata



Nu...nu va cadea iar in capcana. Nu se va uita inapoi, nu va atribui privirilor lui nici o semnificatie. A mai facut asta o data si s-a ars. Ii place sa creada ca s-a maturizat. Va fi indiferenta, nepasatoare.

Si totusi...

Si totusi nu se poate abtine sa nu il priveasca cu coada ochiului cand trece pe langa ea. Are o stare ciudata de bine cand ii simte privirea atintita asupra ei.Se uita la el cu atentie, ii studiaza fiecare curba a fetei, doar cand el nu o poate privi. Insa isi fereste ochii atunci cand el se intoarce spre ea. De ce? Pentru ca nu vrea ca el sa stie ca ii starneste acest interes ciudat. Interes pe care nici ea nu il poate explica.

Nu! Las-o in pace! Nu vezi ca incearca sa se tina departe de ochii tai atat de caprui?

Sau poate nici ea nu stie ce vrea...

Se intoarce si ii surprinde privirea atintita asupra ei. Acea privire care ar putea hipnotiza un sarpe. A simtit pe pielea ei cum e sa fii lasata fara glas din cauza a 2 ochi care parca te-au prins si nu-ti mai dau drumul. Si...ar continua acest joc de ping-pong numai daca ar sti ca e destul de puternica sa nu cedeze ispitei. Sa nu cada prada celui care a pus pe jar atatea fete.

"Orice vointa disparuse in mine, nu mai faceam nici o miscare si nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu ma slabeau nici o clipa.Erau cruzi si misteriosi. Parca de sub masca de piatra ma fixau niste ochi vii, inzestrati cu o putere hipnotica. Si ciudat e ca totul imi era foarte clar. Stiam unde ma aflam si ce anume se petrecea cu mine. Si n-aveam putere sa ma impotrivesc."
Viata pe un peron.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu