Si vreau sa scriu. Si incep sa urasc zilele de joi.
Si nu vreau sa-i dau dreptate. Atata timp m-am chinuit sa-i demonstrez ca presupunerea lui e falsa, si acum...Acum mi-e frica. Nu are cum, nu poate avea dreptate.
Ce-ar mai conta? Ma simt atat de ciudat. Pana acum eram atat de sigura pe mine, puteam fi stapana pe emotiile mele. Acum..? Cateva note si o privire aruncata fugar m-au dezechilibrat cu totul.Te urasc, stiai?
Da, foarte bine fac. Ma vezi ca zambesc, ce conteaza cum ma simt cu adevarat? "Te-ai indepartat, nu-mi pasa." Dar urmele unghiilor infipte in degete sunt marturia sentimentelor disimulate. Nimic, absolut nimic nu e ceea ce pare. Nici chiar acum, dupa atata timp n-ai reusit sa ma cunosti. Sau poate ca eu nu te-am lasat. Nu conteaza.Ma descurc.
Am fost tot timpul asta o bomba cu ceas. Nu mi-am dat seama decat acum. Apesi pe buton si...bum. Dar nu.
Fara importanta. Va trece. Trebuie.
Si nu vreau sa-i dau dreptate. Atata timp m-am chinuit sa-i demonstrez ca presupunerea lui e falsa, si acum...Acum mi-e frica. Nu are cum, nu poate avea dreptate.
Ce-ar mai conta? Ma simt atat de ciudat. Pana acum eram atat de sigura pe mine, puteam fi stapana pe emotiile mele. Acum..? Cateva note si o privire aruncata fugar m-au dezechilibrat cu totul.Te urasc, stiai?
Da, foarte bine fac. Ma vezi ca zambesc, ce conteaza cum ma simt cu adevarat? "Te-ai indepartat, nu-mi pasa." Dar urmele unghiilor infipte in degete sunt marturia sentimentelor disimulate. Nimic, absolut nimic nu e ceea ce pare. Nici chiar acum, dupa atata timp n-ai reusit sa ma cunosti. Sau poate ca eu nu te-am lasat. Nu conteaza.Ma descurc.
Am fost tot timpul asta o bomba cu ceas. Nu mi-am dat seama decat acum. Apesi pe buton si...bum. Dar nu.
Fara importanta. Va trece. Trebuie.
"Oportunitatea bate de multe ori la usa, dar pana cand dezlegati lantul, deschideti zavorul, desfaceti cele 2 carlige si inchideti alarma antifurt, deja e prea tarziu." Rita Cooledge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu