Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.- Jack Penn
Am atasat acest citat la finalul unei postari destul de recente de-ale mele, pentru ca la momentul acela mi-a ridicat moralul. Si am auzit multa lume spunand ca e adevarat, ca prefera o dezamagire unui lucru deja stiut.
De cateva zile ma gandesc la asta si incerc sa imi dau seama in care tabara ma aflu. Si am realizat ca nu m-as simti bine intr-o astfel de postura. Da, prefer sa ma astept la ceva rau si sa se adevereasca-cel putin nu voi ramane surprinsa, deznodamantul fiind cunoscut si asteptat-decat sa sper ca va fi bine, sa-mi fac iluzii, iar la final sa am parte de contrariu. Am trait asta, si e exact senzatia aceea cand simti ca plutesti, esti intr-o stare de euforie totala, cand nimic in jur nu mai conteaza, si, brusc, se intampla ceva ce te aduce cu picioarele pe pamant, intr-un mod brutal si fara a te lasa sa-ti dai macar seama de ce. Intr-un astfel de moment stiu ca am scris, si o fraza nascocita de mine mi-a ramas intiparita in minte:"Cu cat te ridici mai sus, cu atat caderea e mai dureroasa." Si da, asa e.
Tocmai din acest motiv prefer sa fiu mai rezervata in legatura cu credinta ferma in sperantele de bine pentru viitor.
"Un proiect care promite numai desfatari nu poate avea succes vreodata, iar o mare dezamagire se ocoleste aparandu-te printr-un sentiment de mahnire marunt si neinsemnat.''
Mandrie si prejudecata
si totul e bine cand se termina cu bine ?
RăspundețiȘtergereda...
RăspundețiȘtergereinsa uneori pana se termina cu bine dureaza ceva, si uneori speranta la un final bun te face sa continui. :)