Recent mi s-a spus ca sunt "cea mai cu capul pe umeri dintre...noi". Stiam ca sunt o persoana rationala, dar sa fiu numita astfel de cineva care ma cunoaste de 4 ani si jumatate m-a facut sa zambesc.
In jurul meu aproape toata lumea iubeste, sufera, ofteaza. Face compromisuri din cauza sentimentelor. Se multumeste cu jumatati de masura. Eu...acum nu ma pot multumi cu "maybe..". A fost o vreme, candva, cand nu doream mai mult.
Nu pot intelege cum vine treaba aia cu schimbatul gusturilor tale dupa cele ale lui/ei. Bun, am inteles ca sambata seara nu ai alta treaba decat sa te uiti la meci pentru a avea subiect de discutie cu el a doua zi, dar sa iti schimbi radical preferintele muzicale, culinare, vestimentare doar pentru ca "lui ii place asa:"> " ?!
Mi s-a intamplat de multe ori sa fac ceva ce stiam ca e bine, dar nu doream. La mine de cele mai multe ori judecata primeaza. Nu imi place sa iau decizii rapid, fara sa le "rumeg". Urasc, urasc, urasc, sa ma umilesc pentru a obtine ceva, indiferent in ce situatie. N-am fost pusa in situatia asta, si sper ca nici nu voi fi.
Expresiile de genu' "Nu il/o voi uita mult timp de acum incolo..." sau "E singura persoana pe care am iubit-o vreodata si singura va ramane..." ma fac sa-mi dau ochii peste cap. O iubire veche se uita printr-una noua, stii? Daca vrei cu adevarat sa uiti, poti...Si nu ai cum sa spui ca nu vei mai iubi niciodata...e absurd. 8-|
As mai continua sa scriu daca n-as avea starea asta...
Prin a renunta, femeile inteleg o scurta pauza intre doua dorinte. Mario Adorf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu