Incep sa urasc situatiile mocnite. Incep sa urasc cand enervarea e ascunsa, si totusi resimtita de toti. Incep sa urasc situatiile cand atat de multe sunt talmacite o luuuunga perioada de timp, iar intr-un final izbucnesc. Incep sa urasc concluziile trase mult prea repede.

Seman cu tata in foarte multe privinte. Orgoliosi amandoi, daca ne deranjeaza ceva, de cele mai multe ori nu spunem pe moment, lasam sa se adune, si la final...El izbucneste si da tot afara. Eu nu pot face asta. Oricat de multe as tine in mine,pentru oricat de mult timp, nu pot spunde tot odata.

Asa cum probabil a observat cineva, ma descarc in timp. Las impresia ca totul e bine, iar intre conversatii strecor o mica intepatura. Si poate nu doar una.

Asa sunt de mica. Si, mai e o chestie. Pe moment nu imi vine in minte nicio replica usturatoare. De-abia dupa ce convesatia e terminata. Dar nu-i nimic. Ma descarc in timp. Cu toate ca uneori am nevoie sa ma scutur de tot dintr-o data.

Daca nu vreti sa se afle, mai bine nu o faceti. (Proverb chinezesc)