Aveti multi prieteni, va impacati bine cu oricine, impartiti zambete in stanga si-n dreapta.Imaginea perfecta, nu?Nu.Pentru ca hai, faceti o incercare.Uitati-va in jur si spuneti-mi cati dintre cei cu care va intelegeti atat de bine va sunt prieteni adevarati.Cercul se restrange dramatic, nu? Ma gandeam eu.Hai, cati raman? Cu tupeu. 2-3? Poate chiar si mai putini.
Oare nu v-ati plictisit sa jucati atat teatru? Oare n-ati obosit sa va dati puternici, cum ca nu va doare nimic, nu v-a ranit nimeni, pentru ca atunci cand ajungeti acasa sa incepeti sa bociti pana va ustura ochii si va dor tamplele? Oare...Cineva care va priveste din afara ar putea crede ca aveti tot ce va doriti.Iesiti in oras, glumiti mereu, aveti o gasca mare. Dar hai, recunoasteti, sunteti fericiti? Nu, nu sunteti. Pentru ca daca tot suntem oameni, trebuie sa ranim si, mai ales, sa fim raniti, nu? Voi stiti asta cel mai bine. Imediat ce plecati de la intalnire, va duceti acasa si bociti. Lumea s-a obisnuit ca voi sa fiti mereu veseli. Nu-i asa ca vi se potriveste :" ne-avem ca fratii/Da la probleme stim bine, fugim unii de altii" ?
Hai, fiti sinceri.Nu va convine deloc ipostaza asta.Ati fi pregatiti sa renuntati la circul asta pentru niste prieteni pe care sa va puteti baza oricand si pentru cineva care sa va iubeasca.Si nu-mi spuneti ca n-am dreptate. Ba da, am.Dar va e frica sa recunoasteti.
"Se zice ca oamenii extrovertiti sunt mai nefericiti decat introvertitii si au nevoie sa compenseze aratandu-si cat sunt de multumiti, de veseli, de satisfacuti de viata lor." Vrajitoarea din Portobello
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu