Imi dau seama ca lumea care ma cunoaste de...2-3 saptamani ma percepe cu totul altfel decat sunt. Adica...nu stiu daca sa spun cu totul altfel dar...imi tot spuneti ca sunt jucausa, glumeata, ca nu sunt niciodata suparata etc.Intr-adevar, cand sunt cu voi sunt mereu vesela, capricioasa si cum mai vreti voi.Dar nu cunoasteti nici a 10-a parte din mine.V-o garantez.Nu stiti ca acum pot fi cu gura pana la urechi, in secunda 2 pot boci.Nu-mi trebuie mult.Un singur telefon e de ajuns.Nu stiti ca firea mea adevarata e foarte calma, linistita si timida.A, si serioasa.Nu stiti ca intr-o conversatie eu mai mult ascult decat vorbesc.Si...nu stiti ca ma pot preface foarte bine.Oricat de suparata as fi, daca stiu ca nu e momentul sa (ma) plang, va pot face sa credeti ca sunt cea mai vesela dintre voi.Nu stiti multe...
Sau poate ca eu nu ma mai cunosc. Poate ca m-am obisnuit sa fiu mereu cea "calculata".Poate ca aveam nevoie de voi ca sa evadez din rutina asta.Si da, atunci cand suntem toti nu ma prefac ca sunt asa cum ma vedeti .Poate ca simt nevoia sa ma prostesc cu voi. :"> Si poate ca e mai bine asa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu