Inselator.

Ai grija.

Nu stii ce gandeste .

Si te poate insela.

Zambeste, dar poate e doar din obisnuinta.

Te priveste, dar poate e doar pentru ca...nu stii.

Si tocmai asta e.

Nu stii de ce, dar nu vrei sa-ti faci iluzii.

Nu vrei sa suferi iar.

Si...asta te enerveaza, nu?
Logic.

Even the good thing could be a course

Cheryl Cole, Fight for this love.

Ipocriti.

De ce nimeni nu e ceea ce pare? De ce intotdeauna trebuie sa gasesc o trasatura la o persoana nou cunoscuta, care sa ma dezamageasca complet si sa-mi schimbe total parerea despre ea? De ce toti aveti nevoie de masti care sa va ascunda adevarata personalitate?

Sunt revoltata, revoltata pentru ca m-am inselat iar. Valul de baiat cuminte, linistit si la locul lui a fost dat la o parte.

Iar tu...tu nu procedezi deloc bine. Din moment ce stii ca baiatul ala e nebun dupa tine,iar tu nu simti nimic pentru el, de ce il mai atati atat? Lasa-l in pace...Ii faci mai mult rau decat bine! Nu ca el ar fi dispus sa recunoasca ca nu i-a placut noaptea petrecuta in compania ta...:D

Chestia asta ar trebui sa ma puna pe ganduri.Pentru ca degeaba sunt tentata sa zic "nu" cand sunt intrebata daca am repede incredere in cineva...Nu e asa. Ma incred repede in aparente. Intr-adevar, sunt vreo...3 persoane pe care asa cum le-am cunoscut asa au ramas...in mare parte. Insa doar cu una din ele ma impac foarte bine si azi. Si, da, sunt vreo...2 persoane, cu care, desi la inceput nu ma impacam bine deloc, acum sunt foarte buna prietena. Din niste persoane sterse, afurisite, cu fite, am ajuns sa descopar o fata cu un suflet cald, prietenos si de mare incredere, si un baiat de treaba, amuzant, si care poate fi un foarte bun prieten! Numai ca aceste exemple sunt foarte rare...

Fiecare repeta, dupa Aristotel, ca nu exista prieteni si fiecare, in particuar, sustine ca el e un bun prieten. Aceste doua afirmatii atat de contradictorii se bazeaza foarte probabil pe faptul ca pe taramul prieteniei exista multi ipocriti si multi oameni care nu se cunosc pe ei insisi. Claude Adrien Helvetius

Noi si acel niciodata

Nu...nu va cadea iar in capcana. Nu se va uita inapoi, nu va atribui privirilor lui nici o semnificatie. A mai facut asta o data si s-a ars. Ii place sa creada ca s-a maturizat. Va fi indiferenta, nepasatoare.

Si totusi...

Si totusi nu se poate abtine sa nu il priveasca cu coada ochiului cand trece pe langa ea. Are o stare ciudata de bine cand ii simte privirea atintita asupra ei.Se uita la el cu atentie, ii studiaza fiecare curba a fetei, doar cand el nu o poate privi. Insa isi fereste ochii atunci cand el se intoarce spre ea. De ce? Pentru ca nu vrea ca el sa stie ca ii starneste acest interes ciudat. Interes pe care nici ea nu il poate explica.

Nu! Las-o in pace! Nu vezi ca incearca sa se tina departe de ochii tai atat de caprui?

Sau poate nici ea nu stie ce vrea...

Se intoarce si ii surprinde privirea atintita asupra ei. Acea privire care ar putea hipnotiza un sarpe. A simtit pe pielea ei cum e sa fii lasata fara glas din cauza a 2 ochi care parca te-au prins si nu-ti mai dau drumul. Si...ar continua acest joc de ping-pong numai daca ar sti ca e destul de puternica sa nu cedeze ispitei. Sa nu cada prada celui care a pus pe jar atatea fete.

"Orice vointa disparuse in mine, nu mai faceam nici o miscare si nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu ma slabeau nici o clipa.Erau cruzi si misteriosi. Parca de sub masca de piatra ma fixau niste ochi vii, inzestrati cu o putere hipnotica. Si ciudat e ca totul imi era foarte clar. Stiam unde ma aflam si ce anume se petrecea cu mine. Si n-aveam putere sa ma impotrivesc."
Viata pe un peron.

Atat de ciudat...

Desi incearca sa ajute, ajutorul ii este respins. Ce-i drept, delicat. Daca tace si nu intreaba nimic, iarasi nu-i bine, deoarece se crede ca nu e interesata. Ii e dor de vremurile bune, de vremurile cand aceasta COMUNICARE nu era atat de greu de realizat. Si mai ales, nu prin intermediul internetului. Mess sau blog. Doar pe acestea se mai bazeaza acum comunicarea dintre ele 2.Si este trista. Pentru ca nu intelege de ce aceasta racire. Brusca. Dureroasa. Poate fara sens.

Maturizarea, stresul, oboseala, personalitatea...Poate toate acestea contribuie la schimbarea atitudinii. Dar...chiar atat de mare trebuie sa fie acesta schimbare? Nimeni nu se poate apropia de tine daca tu nu dai voie.

Intrebari, intrebari si iar intrebari. Nu sunt la ani lumina distanta, doar cativa metri. Dar ce ar conta? Nu iti poate smulge nimeni cuvintele daca tu nu vrei sa vorbesti. Iar fortata nu poti fi. Negi totul vehement. Nu ti-ai dat seama ca avem amandoua nevoie de acelasi lucru? O imbratisare si un "va fi bine." Atat de usor spus...

"Lucru absolut minunat la cea mai veche si mai buna prietena este ca, intr-o situatie de criza, nu poate sa faca altceva decat sa-ti vina in ajutor. Isi lasa propriile probleme la o parte ca sa se puna in situatia ta si sa lupte pentru tine. Pentru ca iti simte durerea, reuseste sa o aline putin. N-o s-o ia pe ocolite si n-o sa te lase sa-ti plangi de mila, o sa-ti spuna verde-n fata cum stau lucrurile. Dar totodata o sa contribuie discret cu ajutorul ei constructiv, consolandu-te asa cum ar trebui sa o faca o mama."

Confesiuni nocturne.

Voi...

In ciuda mastii de fata dura, care pune mereu punctul pe i, care spune mereu ce are de spus indiferent pe cine raneste, se ascunde un suflet cald, sensibil. Si da, mi-am dat seama de asta din postarile tale!
Tu...mereu esti vesela, zambesti, calda si deschisa tututor...Prietenoasa, dar ce se ascunde in spatele acestei masti?
Tu...deja am scris multe despre tine...dar niciodata nu e de ajuns...Am gresit...am inteles multe gresit...sau poate nu...Dar...mersi ca ai fost alaturi de mine...si...sper ca vei mai fi...
Vorbim, radem, imi impartasesti ultimele barfe...Vesela, trista, indragostita si mereu cu capul in nori...TU!
Tu...cel care neaga adevaruri evidente, si incearca sa para nepasator...Doar ca nu-i iese!Esti...hm...nu razbunator...esti mai degraba invidios pe succesul unora. Si de asta poate ca le e frica sa aiba incredere in tine, sa se apropie mai mult de tine! Intotdeauna am spus ca poti fi un prieten foarte bun si sincer pentru cineva, daca acel cineva stie sa te tina in frau!
Prietene bune candva, acum doar ne salutam. Nu suntem certate, doar...separate. Avem drumuri separate...Interese separate...Mda...dimineti pe care le petreceam pe scara, in pijamale, mai stii?

Nu conteaza cata lume te inconjoara, conteaza cati prieteni adevarati ai...

Deoarece chiar imi pasa....

Stii...nu sunt doar cuvinte pe care le spui doar de dragul de a le spune, sau pentru a sti o treaba facuta. Nu...sunt cuvinte pe care le spui din inima...si pentru ca vrei sa recastigi increderea acelei persoane...sau orice altceva ce ai pierdut...si imi pare rau ca ai crezut ca le-am scris doar de fatada...

Si...uneori...nu stiu daca ti-ai dat seama dar...atunci cand esti foarte apropiat de cineva tinzi sa ii spui totul...si chiar ii spui. Dar...nu realizezi ca anumite chestii pot rani...sau pot strecura in sufletul celuilalt teama ca il vei inlocui...si ca nu ii vei mai acorda atat de multa atentie ca pana atunci...Asa cum ea nu si-a dat seama de asta cand a venit vorba de mine, nici eu nu mi-am dat seama cand a venit vorba de tine...

Ne facem rau amandoua. Una adoarme plangand..iar cealalta isi impuie capul cu tot felul de prostii...Mi-as dori sa-mi spui ca totul va fi bine...

Asa cum ai facut-o si altadata...

Numai ca acum e vorba chiar de tine...

Clarificare.

De ce? De ce spui ca suntem 2 persoane fara nimic in comun? Avem in comun fie si numai amintirile. Dar stii la fel de bine ca mine ca nu e numai atat.

Am gresit, stiu. Te-am neglijat. Dar mi-am cerut iertare. E adevarat, m-am lasat prinsa in vartejul primelor zi de liceu si n-am mai pastrat legatura. Dar nu, nu te-am uitat. N-as avea cum sa fac asta. De ce imi spui sa "raman cu prietena mea care m-a insultat, m-a facut sa plang si sa uit de mine [...]"? Ai impresia ca daca vorbeam cu ea in acelasi timp in care vorbeam cu tine, ma intorc automat la ea? Nu pricepi ca sunteti 2 persoane diferite in viata mea? Tu esti tu, ea e ea. Chiar atat de materialista ma crezi? Si nu, nu te lega de relatia mea cu ea.Tu nu stii care e cu adevarat aceasta. Crezi ca un singur telefon schimba tot?! Nu...

De unde naiba ti-a venit ideea ca *Mereu ea va fi mai buna.* ?? Stii foarte bine ca mereu cand am avut necazuri am venit la tine. Si de asemenea am impartit cu tine multe. Si bune, si rele.

Pentru chestia de asta vara mi-am cerut scuze de n ori. Stii foarte bine cat de mult regret. De ce spui ca nu am apreciat nimic din toate cate ai suportat pentru mine? Nu ai dreptate. Absolut deloc. Apreziez, cu atat mai mult cu cat nu stiu daca eu as fi avut taria ta de caracter. Esti nedreapta.

Ce legatura are faptul ca am colegi noi, respectiv ca imi fac prieteni noi, cu tine? Te simti amenintata, gandindu-te ca imi voi focaliza atentia numai asupra lor? Imi pare rau ca nu ai incredere in mine... Si lasa-ma pe mine sa decid cum sa imi impart timpul. Pot iesi si cu ei, si cu tine, nu trebuie sa aleg. Si chiar daca as face-o, cred ca stii alegerea mea...

Voi pune postarea ta, ACEA POSTARE, sub eticheta nervilor. Voi considera ca ai scris-o sub un impuls de moment. Nu vreau sa cred ca tu crezi in continuare despre mine ceea ce ai scris acolo...Iar faptul ca sunt mai mare cu 2 ani ca tine nu inseamna ca sunt si mai matura...

Sper ca ai inteles. Astept un comentariu, un raspuns, ORICE! Dar fii sincera...spune drept ce gandesti!

_____________________________________________________