Trasnitii!

24-31 august. Saptamana in care, la munte fiind, nu am mai apucat sa ma uit la serialul meu favorit, "Trasnitii". Pur si simplu ii ador. Imi place de Chiorete cu al lui "draci de-amiaza", de Marlanu cu vesnicul raspuns la intrebarea "Marlane esti prost?", "Da, dar de ce intrebi?",si de chitrosul de Pupaza. Ema cu interminabilele crize de gelozie, Betty cu avansurile catre Vandame, si Gogoasa cu tentativele de a se ascunde in pivnita.Sunt adorabili.


Alaturi de ei imi petrec eu serile, de luni pana joi.




CHIORETE.Este interpretat de Bogdan Dumitrescu.Personajul meu preferat, pentru ca are un "dialect" ciudat, si poceste cuvintele. E extrem de haios! :)) "Draci baltati".








MARLANU.In rolul lui este Toni Ionescu. Carismatic, si "umflat", este "celebru", cel putin pentru mine, datorita replicii "Da, da' de ce intrebi?"la intrebarea "Marlane, esti prost?".






PUPAZA.Adica Grig Chiroiu. Chitros, cu mult sarm, este intr-o continua lupta cu OTV-ul, vrand sa-l bata pe Diaconescu la audienta...Amuzant, mai ales atunci cand spune: "Da' nu-s chitros!"





Rocsana Marcu, in rolul AFRODITEI. Un personaj relativ nou, a aparut in gasca Trasnitilor de un sezon...E...politista fatala.Ador cand se cearta cu Chiorete: "Ciufutule!" El:"Vrajitoareo!" E...haioasa...doar ca dupa parerea mea nu reuseste sa transmita atat de bine emotiile cum o fac ceilalti...





EMA, sau domna prefect.Livia Taloi. E mereu cu gura pe Vandame, sotul ei si primarul capitalei, gasind motive de gelozie din orice...Reuseste foarte bine sa para "reala" atunci cand urla...;))





GOGOASA. Constantin Zamfirescu. Nu stiu ce s-a intamplat sezonul asta, pentru ca a aparut mai mult ca maica-sa decat el. Oricum, e un copil mare..."Da' nu mai mai joooc..."








Don' primar. VANDAME. Catalin Marin.Cel din mijloc. Nu e tocmai personajul meu favorit dar...merge!










BETTY.(N-am gasit nici o poza cu ea).Interpretata de Isabela Lacupovici, e secretara lui Vandame...e...ok. :-??


BABA FROSA. Ma-sa lu Gogoasa.Adica tot Constantin Zamfirescu.Nu prea stiu ce sa zic asa ca...uite:Frosa (Constantin Zamfirescu) este mama lui Gogoase , ea pleaca de la tara si ajunge la Bucuresti unde se muta in vila alaturi de Chiorete,Pupăză,Mârlanu'unde se da mereu la ei vrea sa ii cucereasca dar nu reuseste deloc iar febletea lui Frosa este Pupăză,unde mereu se starneste in fata lui.


Cam atat cred...restul de personaje sunt prea "secundare". Eu ii ador. La cat mai multe sezoane! :D:D

Toamna mi te-a furat...

August e singura luna din vara care nu-mi place. Pentru ca vad cu ochiul liber cum zilele se micsoreaza. Nici nu stii cat ma... Cat ma intristeaza chestia asta. Pentru ca fac comparatii si spun: "Uite, acum 2 saptamani se intuneca la 20:50. Acum e 20:40 si deja e noapte." Urasc chestia asta.

In schimb Iunie...Iunie e preferata mea. Pentru ca se termina scoala. Pentru ca e singura luna in care ziua e cea mai lunga. Pentru ca...pentru ca.Ah...vreau sa dau timpul inapoi cu 3 luni. Sau nu. Cu un an si 3 luni. Vara asta...hm...A fost una care m-a marcat foarte neplacut. Pentru ca am fost ranita acolo unde ma doare cel mai tare. In orgoliul meu. Vara trecuta poate ca am suferit mai mult, dar...a fost mai bine asa.

Nu mai vreau...

Dar apoi nori s-au adunat
Si nu stiu de ce toamna mi te-a furat
Vantul doar sopteste acum
Nu mai e nimeni, esti singur pe drum

Vara trecuta, Voltaj

Mi-e dor de...

Nu ma simt prea bine...de vreo cateva zile sunt plictisita, nu ma intereseaza nimic. Azi suntem in intai septembrie. Peste 12 zile incepe scoala...dar nu asta e problema. Problema e ca vreau sa fiu cu tine, sa ma plimb cu tine, dar...nu cred ca voi avea ocazia. Mie mi-a aparut herpes, iar tu vei pleca...vrei sa pleci si sa ma lasi aici, unde nici nu ajung bine acasa ca primesc vreo veste de mi-a stricat toata ziua. Vreo veste care imi face greata. Vreo veste pe care daca mai stateam vreo zi la munte, as fi primit-o cu alti ochi.[:))] Mi-e atat de dor de tine...sa rad cu tine. Imi era dor si de cartile mele...imi era dor de tot.

Acum imi dau seama cat inseamna pentru mine marea, spre deosebire de munte. La mare eram vesela, radeam mereu.La mare nu ma puteau atinge toti idiotii, cu ideile lor excelente. Ma bagam in apa si uitam de tot. Dar la munte? La munte ma "mangaia" vreo urzica, de credeam ca iau foc. La munte ma culcam la 21:30, ca eram prea obosita sa ma mai uit la "Trasnitii".

Verdele padurilor nu are niciun efect asupra mea.Fosnetul frunzelor nu ma impresioneaza. Dar albastrul marii...Sunetul valurilor...Imi e dor...Iar cea mai frumoasa saptamana din an a trecut atat de repede...Pe 24 iulie plecam la mare cu parintii. Pe 24 august plecam la munte cu bunicii. Pe 30 iulie eram atat de trista ca...gata...s-a dus. Inapoi la nebunia de acasa. Pe 31 august[!:))] intr-un fel de-abia asteptam sa ies afara...Acum tot ce vreau e ca tu sa fii langa mine, cu ochii tai maaari, si sa ma faci sa rad. Sau vreau sa citesc. 4 carti ma asteapta pe birou sa le devorez. In curand...

Mi`e dor de mare
Mi`e dor de vară
Mi`e dor să mă ude un val
Mi`e dor de mare
Mi`e dor de vară
Mi`e dor s`adorm iar pe mal
Mi-e dor de, Voltaj

Imi cer scuze.

Imi cer scuze. Dupa toate cate s-au intamplat,simt nevoia sa-ti dedic o postare. Pentru ca am fost atat de egoista cu tine. Stiu ca nu meriti. Niciodata nu am spus asta, niciodata nu ti-am vrut raul.

"Bai frate, daca nici prietenii nu te inteleg, atunci cine? Cainii? Pana si ei fugeau..." Ah...ai tu stilul tau de a ma face mereu sa rad...Cand ti-am spus tot ceea ce s-a petrecut, m-ai facut sa izbucnesc in ras, cand lacrimile imi siroiau pe obraji. Iar tu...tu n-ai spus nimic in toata perioada asta. Nu ai spus ce simteai, cum te simteai. De ce? "Pentru ca am vazut ca erai fericita." Asa esti tu, mereu te lasi la urma. Pacat ca mi-am dat seama de asta tarziu, cand deja totul se terminase.

Ti-am spus ca eu nu cred ca as fi rezistat. Pur si simplu.Desi, daca stau bine si ma gandesc, de multe ori am spus ca nu pot face un lucru, si pana la urma l-am facut. Dau dovada de egoism? Poate. Defapt nu poate, cu siguranta. Pentru ca fara voia mea, te-am obligat sa stai intr-o atmosfera care ti-a facut rau. Si nici nu stii cat regret asta. Nici nu stii cat regret ca am putut gandi anumite chestii despre tine. Insa, ma bucur ca acum s-a terminat totul. Gata, a luat sfarsit. Si promit ca voi mai fi atat de oarba, incat sa te ranesc in halul asta. PROMIT.

Si e bine ca poti spune
'Nu sunt singur in ploaie si vant.
Am cei mai buni prieteni de pe Pamant.
Si ce, Voltaj

Now and then.

Intuneric. Doar ce a intrat in casa, e 21:15 si e deja intuneric. Acum o luna pe vremea asta era inca lumina. Defapt, daca sta bine si se gandeste, acum o luna era lumina din toate punctele de vedere.

Acum o luna lumea nu era atat de mitocana si distanta.

Acum o luna nu se impaca atat de prost cu prietena ei.

Acum o luna trecusera 3 saptamani de la terminarea scolii, nu o luna si 3 saptamani.

Acum o luna se intuneca la 21:30, nu la 20:40.

Acum o luna vorbea la telefon si era fericita, chiar daca nu o arata pe cat se astepta prietena ei.

Acum se simte extenuata. Ar vrea sa se culce. Si nu e slabita doar din cauza efortului pe care l-a depus, ci pentru ca a obosit sa se prefaca. De ce atunci cand e intrebata ce face, spune mereu "bine." ? Nu, nu face deloc bine. Dar chiar trebuie sa spuna ea mereu cand o doare ceva? De ce tu nu-ti poti da seama? Chiar daca nu raspunde, ia-o in brate si spune-i ca totul va fi bine. Spunei-i ca esti langa ea. Crede-ma, o cunosc si stiu ca asta si-ar dori. Valoreaza mai mult decat cele 10-20-30 de minute consumate la telefon pe barfe si melodrame fericite. Dar nu poate sa spuna care e cauza nefericirii ei pentru ca stie ca n-ar fi inteleasa. Adica, stie ca ar primi doar reprosuri de la cea care ar trebui sa o aline. Ar mai avea un refugiu, un loc unde stie ca e ascultata, doar ca nu e sigura de sentimentele acelei persoane, sau de ce ar putea gandi, si prefera sa nu riste.Si din nou ramane doar cu ea insasi, incercand sa o scoata la capat. Si trebuie sa reuseasca, nu? Doar nu e prima data cand se bazeaza pe puterea ei de discernamant in cele mai nefericite situatii...

That's ok, i'll be fine
I've got myself,
I'll heal in time
Now and then, Blackmore's Night.

P.S.:Postare initiala scrisa pe 8 august.

Totul a fost cu premeditare!!

As vrea sa ma descarc. Sa ma descarc de toata sila, repulsia, ura, enervarea pe care o simt. Defapt, chiar simt ura? Am simtit vreodata ura? Cum e acest sentiment? Nu stiu daca am avut vreodata cunostinta de el, insa nici nu mi-as dori. Am auzit ca e distructiv.

As vrea sa ma descarc. Dar cum? Sa scriu? Asta fac acum, si nu prea ma ajuta la ceva. Sa plang? Lacrimile parca se retrag cand e vorba de tine.Cred ca si lor le este jena de ipocritatea ta. Sa vorbesc cu cineva? Asta fac in fiecare dupa-amiaza. Cum am putut fi atat de imatura? De EGOISTA? De oarba? Cum de nu mi-am dat seama cine esti, si ce gandesti? Imi e sila. E cuvantul care imi descrie perfect starea.

Insa ma simt si mai intrigata de prostia mea. De ce m-am lasat dusa de val in halul asta? Nu-mi sta in fire. Am ignorat toate semnele care mi-au indicat adevaratele tale intentii. Stupid, stupid, stupid. Dar nu-i nimiiiiic.....Nu-i nimic.Eu cel putin am castigat un amic si experienta, din toata povestea asta. Dar tu? Tu ai ramas singur. Te afunzi in prostia ta.

Nu imi mai gasesc cuvintele. Imi e sila, sila, sila.E tot ce mai pot spune.

Dar te detest.Te detest pentru ca m-ai facut sa fiu egoista cu singura persoana care a fost langa mine cand am avut nevoie de ea. Pentru ca imi imaginam cu totul altceva despre ea. Deoarece aveam impresia ca, vezi doamne, e invidioasa pe mine. Aiurea. Totul a fost doar in imaginatia mea bolnava, bolnava de prea mult orgoliu. Pentru ca stii ce? Eu chiar am crezut in tine. Ti-am crezut toate cuvintele dulci, dar false.

Pacat ca mi-am dat seama prea tarziu de asta. Iar tu, tu ai stiut sa profiti. TOTUL A FOST CU PREMEDITARE!!!

You played the part, like a star you played it so well
Take a bow, Leona Lewis.

Vrajitoarea din Portobello

-Daca exista vreo consolare in tragedia de a pierde pe cineva mult prea iubit, aceasta este speranta, totdeauna necesara, ca probabil a fost mai bine asa.

-Se zice ca oamenii extrovertiti sunt mai nefericiti decat introvertitii si au nevoie sa compenseze aratandu-si cat sunt de multumiti, de veseli, de satisfacuti de viata lor.

-Dar timpul, pe langa faptul ca-mi vindecase ranile, mi-a aratat ceva ciudat: este posibil sa iubesti mai multe persoane de-a lungul vietii.

-Am vazut ca singuratatea este mai puternica cand vrem sa o infruntam-dar devine slaba daca o ignoram.

-Nu cred ca ar trebui sa descopar cine nu si-a dat silinta sa ma iubeasca.

-Muzica nu este numai ceva care ne linisteste, ci mai mult decat atat-este o ideologie.Poti cunoaste un om dupa tipul de muzica pe care il asculta.

-In clipa aceea m-am purtat ca un copil care tocmai intelege ca lumea nu e plina de monstri si nenorociri, asa cum ne invata cei mari-e plina de dragoste, indiferent sub ce forma ar aparea, o dragoste care ne iarta greselile si ne izbaveste de pacate.

-Invata, dar intotdeauna cu oameni alaturi de tine. Nu fi singura in cautarile tale:daca faci un pas gresit, nu vei avea pe nimeni care sa te ajute sa te indrepti.

-Complicat:de ce nu-mi caut fericirea, daca am fost invatati ca e singurul scop care merita osteneala? De ce ma aventurez pe un drum de care altii se feresc? La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem. Adevarata dragoste e plamadita din extaz si agonie.

-Cand esti iritata, confuza, incearca sa razi de tine insati. Razi tare, razi in hohote de femeia asta care e ingrijorata, nelinistita, care crede ca problemele ei sunt cele mai importante din lume.

-In fond, majoritatea problemelor noastre de aici vin: din respectarea regulilor.

-Dar exista vreun lucru care se poate pastra? Tot ce avem va fi daruit intr-o buna zi.

-Dar meritul cel mai mare nu e al celui care daruieste, ci al celui care primeste fara a se simti dator.Omul da putin atunci cand nu are decat bunuri materiale; dar ofera mult cand se daruieste pe sine.

-O iubeam, dar in lumea nebuna in care ma cufundam fara sa-mi dau seama, inima mea incepuse sa fie distanta, incercand sa se adapteze la o situatie pe care poate ca o cunostea, dar n-o putea accepta: sa fie destul de mare pentru 2 persoane.

-Pe drumul asta pe care suferinta parea singura regula, am luptat pentru lucruri pentru care nu are rost sa lupti. Ca iubirea, de pilda: daca cineva nu o simte, nu exista forta pe lumea asta care sa reuseasca sa o provoace. Putem sa ne prefacem ca iubim. Ne putem obisnui cu celalalt. Putem trai o viata intreaga fara prieteni, parteneri, putem sa cream o familie, [...], simtind insa un gol jalnic in toate acestea, ca ceva important lipseste.

-Schimbarile se petrec numai cand facem ceva ce este contra, dar absolut contra obisnuintelor nostre.

-Cine crede ca a pierdut intotdeauna va pierde.Cine crede ca nu poate trai altfel, va fi distrus de rutina. Cine a hotarat sa opreasca schimbarea, va fi facut praf si pulbere.

-Nu mi-e frica de moarte.Daca azi mi s-ar termina zilele, as lua cu mine momentele pe care putini oameni de varsta mea au avut norocul sa le traiasca.

-A fost singura data cand am indraznit sa o intreb: "De ce ma iubesti?"
Ea mi-a raspuns: "Nu stiu si nici nu ma intereseaza absolut deloc."