duminică, 1 august 2010

Vrajitoarea din Portobello

-Daca exista vreo consolare in tragedia de a pierde pe cineva mult prea iubit, aceasta este speranta, totdeauna necesara, ca probabil a fost mai bine asa.

-Se zice ca oamenii extrovertiti sunt mai nefericiti decat introvertitii si au nevoie sa compenseze aratandu-si cat sunt de multumiti, de veseli, de satisfacuti de viata lor.

-Dar timpul, pe langa faptul ca-mi vindecase ranile, mi-a aratat ceva ciudat: este posibil sa iubesti mai multe persoane de-a lungul vietii.

-Am vazut ca singuratatea este mai puternica cand vrem sa o infruntam-dar devine slaba daca o ignoram.

-Nu cred ca ar trebui sa descopar cine nu si-a dat silinta sa ma iubeasca.

-Muzica nu este numai ceva care ne linisteste, ci mai mult decat atat-este o ideologie.Poti cunoaste un om dupa tipul de muzica pe care il asculta.

-In clipa aceea m-am purtat ca un copil care tocmai intelege ca lumea nu e plina de monstri si nenorociri, asa cum ne invata cei mari-e plina de dragoste, indiferent sub ce forma ar aparea, o dragoste care ne iarta greselile si ne izbaveste de pacate.

-Invata, dar intotdeauna cu oameni alaturi de tine. Nu fi singura in cautarile tale:daca faci un pas gresit, nu vei avea pe nimeni care sa te ajute sa te indrepti.

-Complicat:de ce nu-mi caut fericirea, daca am fost invatati ca e singurul scop care merita osteneala? De ce ma aventurez pe un drum de care altii se feresc? La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem. Adevarata dragoste e plamadita din extaz si agonie.

-Cand esti iritata, confuza, incearca sa razi de tine insati. Razi tare, razi in hohote de femeia asta care e ingrijorata, nelinistita, care crede ca problemele ei sunt cele mai importante din lume.

-In fond, majoritatea problemelor noastre de aici vin: din respectarea regulilor.

-Dar exista vreun lucru care se poate pastra? Tot ce avem va fi daruit intr-o buna zi.

-Dar meritul cel mai mare nu e al celui care daruieste, ci al celui care primeste fara a se simti dator.Omul da putin atunci cand nu are decat bunuri materiale; dar ofera mult cand se daruieste pe sine.

-O iubeam, dar in lumea nebuna in care ma cufundam fara sa-mi dau seama, inima mea incepuse sa fie distanta, incercand sa se adapteze la o situatie pe care poate ca o cunostea, dar n-o putea accepta: sa fie destul de mare pentru 2 persoane.

-Pe drumul asta pe care suferinta parea singura regula, am luptat pentru lucruri pentru care nu are rost sa lupti. Ca iubirea, de pilda: daca cineva nu o simte, nu exista forta pe lumea asta care sa reuseasca sa o provoace. Putem sa ne prefacem ca iubim. Ne putem obisnui cu celalalt. Putem trai o viata intreaga fara prieteni, parteneri, putem sa cream o familie, [...], simtind insa un gol jalnic in toate acestea, ca ceva important lipseste.

-Schimbarile se petrec numai cand facem ceva ce este contra, dar absolut contra obisnuintelor nostre.

-Cine crede ca a pierdut intotdeauna va pierde.Cine crede ca nu poate trai altfel, va fi distrus de rutina. Cine a hotarat sa opreasca schimbarea, va fi facut praf si pulbere.

-Nu mi-e frica de moarte.Daca azi mi s-ar termina zilele, as lua cu mine momentele pe care putini oameni de varsta mea au avut norocul sa le traiasca.

-A fost singura data cand am indraznit sa o intreb: "De ce ma iubesti?"
Ea mi-a raspuns: "Nu stiu si nici nu ma intereseaza absolut deloc."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu