miercuri, 7 iulie 2010

:X:X

Vreau la mare. Vreau sa inot.Mi-e dor sa simt nisipul arzandu-mi talpile, iar apa mangaindu-mi pielea.

Ador sa fac scufundari.Mama nu-si baga capul la fund pentru ca nu suporta sa-i intre apa in urechi.Prostii.Eu nu as putea sta in apa fara sa inot deasuprea nisipului auriu.E drept ca in niciun an nu am reusit ca dupa 3-4 zile de stat la mare sa nu ma doara urechile si sa nu mai pot sa ma scufund.Si ce durere groaznica! Dar nu ma pot abtine.Nisipul fin, crabii si micii pestisori imi fac cu ochiul si ma cheama in paradisul lor.Normal ca n-am cum refuza.

Mi-a frica de meduze.Sunt scarboase si pisca.Cand simt o chestie ca de gelatina langa mine, inot cat mai departe de acel loc.Nu stiu cum pot unii sa le tina in mana.Cah.Nici algele nu-mi plac.Detest sa inot pe langa ele.

Si cu toate astea, mi-e frica de adancime.Mi-e frica sa nu simt fundul apei sub picioarele mele.Modul cel mai groaznic pe care mi-l pot imagina pentru moarte, e sa fiu inecata.Trasa la fund de un curent.Brrr'...

Ce chestie...anul trecut nu mi-a fost frica sa ma duc cu banana.Singura.Nici mie nu mi-a venit sa cred.Cu toate in urma cu o zi vazusem pana in ce punct ne va duce si unde ne va rasturna.Vedeam ca apa era neagra, semn ca era adanca rau, si totusi m-am urcat pe chestia aia.Parintilor le-a fost frica sa vina cu mine.:)) Dar o senzatie mai placuta ca aceea n-am mai trait.Am descoperit ca-mi place viteza.Pe apa.Mi-am dat seama ca intr-un moment ca ala nu mai simti daca apa e rece, nu te mai gandesti ca are nu stiu cati zeci de metri adancime.Pur si simplu te bucuri stropii de apa ce-ti inunda fata, si de vantul puternic care-ti flutura prin par.Si, oricum, este si un fel de sedinta de fitness.:)) Incearca tu sa te dai mare si urca-te fara ajutor pe chestia aia dupa ce ai fost rasturnat de 2-3 ori.:)) Faci muschi la maini si burta, nu gluma.

A fost o faza naspa prima data cand m-am dus, pentru ca dupa ce ne-a nasturnat, nu a dus banana mai departe...a ramas pe loc.Si eu am nimerit sub ea...Si bineinteles ca nu mi-a observat nimeni lipsa(eram destul de multi), a trebuit sa ma lupt cateva secunde bune cu chestia aia de cateva zeci de kile si sa o dau la o parte.Am reusit intr-un final sa ies, dar ma simteam extenuata.Stii ce-i aia?! EXTENUATA! Am stat pluta cateva minute, si intr-un final au reusit niste tipi sa ma ridice...Chestia a fost ca nu mai aveam aer si am depus efort sa ies la suprafata.Groaznica senzatie...Dar dupa am uitat tot.Si asta nu m-a impiedicat ca ziua urmatoare sa ma plimb iar.:))Si nu, nu mi s-a mai intamplat asta.>:P

De-abia astept anul asta sa ma duc iar.Senzatia e super.


P.S.:Postare scrisa intr-un moment de maxima plictiseala...:D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu