Amintiri de peste an

24 DECEMBRIE 2010, ora 22:30

Hey...mai este o saptamana plus o ora jumate pana in 2011. Am mai spus ca ma obsedeaza cifrele, ma obsedeaza trecerea timpului. Ce bine ar fi daca nu ar exista calendare si ceasuri. Asa timpul ar fi o linie continua, nedelimitata de ani, luni sau saptamani. Nu am sti cu cat am imbatrani, nu am sti ca se face nu stiu cata vreme de la nu stiu ce eveniment important, nu am sti multe. Uneori e mai bine asa.

De ce sa imi para rau ca trece anul asta? A fost chiar atat de bun pentru mine? Nu chiar. Mi-am recastigat prietena cea mai buna, am castigat un prieten...si...atat bun.

IANUARIE: dezamagire
FEBRUARIE, MARTIE, APRILIE: liniste
MAI: palpitant
IUNIE: trist
IULIE: mozaic de sentimente
AUGUST: furie
SEPTEMBRIE: ceata
OCTOMBRIE, NOIEMBRIE: deprimare acuta
DECEMBRIE: lumina

Am invatat care imi sunt prioritatile, am cunoscut mai bine persoanele de langa mine, mi-am focusat atentia numai pe ce conteaza, doar in ceea ce cred. Si, poate cel mai important, am realizat cine imi este cu adevarat alaturi. M-am apropiat si am multa incredere in persoane despre care cu jumatate de an in urma nu le acordam credit,fara sa-mi pese ma indepartez de oameni care pana acum 6 luni insemnau mult...

Doar ca am avut parte de ani mai buni.

Eu nu stiu cine ti-a bagat in cap ca esti esential
C-ar trebui sa fii tratat preferential
Ba, treci la coada!, Taxi


"Păcat că nu eşti normală" - Taxi

Asculta mai multe audio diverse

Poate candva...

De ceva vreme se gandeste la el.El, acel el pe care l-a intalnit printre valuti turcoaz si nisip de matase. E ciudat cum intra si ies oamenii din viata ta, fugar ca o ploaie de vara. Sunt persoane la care te gandesti aproape zilnic desi le-ai vazut acum mult timp, doar pentru cateva zile consecutive, si persoane la care nu te mai gandesti deloc, desi le vezi zilnic. Ar fi vrut sa mai dureze. Ar fi vrut sa poata pastra legatura. Ar vrea sa-l mai vada.

Chiar, daca l-ar vedea pe strada, l-ar recunoaste? Ar recunoaste-o? Ar spune ceva? Rade si ea de gandul asta. Cu siguranta ca nu ar fi sigura ca este el, si chiar daca ar fi, doar i-ar zambi. Stingher. Si dupa s-ar gandi la el. Iar. Dar poate candva s-ar mai intalni. Pe strada. Intr-o gara. Poate iar la mare. La munte. In statia de metrou.

Vise de copil uitat printre scoici...

Somebody else that feels the same somewhere
There's gotta be somebody for me out there
Gotta be somebody,Nickelback

Poftim, vezi ce iese din prea mult amuzament fata de tine insuti?

Poftim, hai, ai vrut o provocare care sa-ti demonstreze ca nu ti-ai pierdut abilitatea de a trece peste orice, ti s-a indeplinit dorinta!

Ceea ce nu am vrut sa recunosc fata de ea, am recunoscut fata de el. Ceea ce ar fi trebuit sa spuna ea, am spus eu.

Si e acelasi lucru. Si acum ma dau cu capu' de pereti ca nu asa trebuia sa iasa. Am fost pripita? Nu stiu. Acum daca ar fi sa o iau de la capat poate ca as face la fel. Imi placea, imi place modul lui de a ma tachina in legatura cu asta. Dar uite ca mi-am facut singura rau. Ce pot face? Imi bag unghiile in degete si suport. Intorc capul, strang din dinti si rezist. La un moment dat trebuie sa treaca, nu?

Nu incercase ea sa si-l scoata din cap? Naiba sa-l ia, naiba sa-l ia! De ce naiba a trebuit sa vina acum, cand tocmai reusise sa si-l scoata din cap? Pasarea spin

Stii...intr-o perioada, in subconstientul meu, chiar credeam ca nu-ti mai pasa. Zic in subconstient, pentru ca niciodata nu am putut rosti asta cu voce tare. Mi se pareau niste cuvinte prea dure, glaciale.Si...stii...imi este greu sa te iau acum asa cum mi te afisezi. Cred ca a devenit o obsesie sa caut in fiecare zambet, in fiecare hohot de ras ceva...ceva din trecut. Am devenit sceptica. Uite-asa, fara sa imi dau seama. Poate mai sceptica decat ar trebui. Nu mi-o lua in nume de rau. Poate va mai trece ceva timp pana sa...ma obisnuiesc. Metamorfoza.

Desree - Life

Asculta mai multe audio diverse

17 DECEMBRIE 2010


Cand dezamagirea e la ea acasa in sufletul tau...Cand te lovesti (a cata oara?) de aerul de nepatruns pe care il degaja vocea ei...Cand o afurisita de zi de nastere intervine intre voi...Cand un telefon isi intarzie aparitia ca Moromete in poiana lui Iocan...Cand te gandesti ca noaptea ce urmeaza nu va fi cu nimic diferita fata de toate celelalte...Cand obajii tai se vor usca singuri de lacrimile ce au facut santuri deja...Cand toate cuvintele pe care le-ai adunat atatea saptamani ti se blocheaza in gat si nu mai spui nimic cand (in sfarsit!) o vezi...Cand ii intelegi situatia, si cu toate astea nu stii ce sa faci...Cand iti dai seama ca defapt nu intelegi nimic...Cand schimbarea e imposibil de acceptat...Cand participiile au devenit un refren expirat...Cand doar prin intermediul unui blog iti dai seama de starea ei adevarata...Cand vrei sa fie doar un cosmar faptul ca in fiecare zi ce trece se largeste prapastia dintre voi...Cand timpul e nemilos si secera inainte de vreme...Cand tu esti singura care o strange cu forta in brate cand va vedeti/despartiti...Cand ai da orice doar sa ii vezi ochii zambind cand e cu tine...Cand nu intelegi cum de s-a lasat atat de schimbata de cei din jur...Cand ai vrea sa-i inspiri din forta si nepasarea ta fata de ei si nu stii cum...Cand toata povestea asta e ca un roman realist fara final...

But...after all...tomorrow is another day...

SMOKYE-LIVING NEXT DOOR TO ALICE

Asculta mai multe audio diverse

Sunt persoane pe care desi pana acum imi erau indiferente, am ajuns sa nu le mai suport. Si le cunosc de mult timp. Dar m-am saturat de aerele de diva expirata, de fitele de printesa infantila si de talentele de sefa a nimanui.
Sunt persoane despre care mi-am schimbat parerea la 2 luni de cand le-am cunoscut. Ipocrita, barfitoare, materialista, falsa, m-ai folosit drept paravan pentru sentimentele tale. Dar nu ti-a iesit.Eu pot demonstra oricand ca nu ai dreptate, pe cand tu te-ai dat singura de gol.
Sunt persoane despre care daca mi-ai fi spus acum cativa ani ca voi ajunge sa sufar astfel din cauza lor si ca ma voi tine cu dintii de faramele de zvanciri de bucurie, n-as fi crezut. Dar asa e. Aparent rade,aparent e bine. In realitate, nu. Erai cu totul alta cand ne-am cunoscut, din absolut toate punctele de vedere.
Sunt persoane despre care acum 6 luni aveam o cu totul alta parere. Acum 6 luni ma dureau toate gesturile de indiferenta pe care le facea. Acum nu. S-a indepartat, nu-mi pasa. M-am indepartat, de imagine vocifereaza. Doar de imagine.

Schimbarea produce în viaţa noastră o ruptură... Dar asta n-are nici o importanţă. Oricum trebuie să te schimbi. Trăim într-o eră în care singura cale de a supravieţui este să iubim schimbarea. Tom Peters

Timpul imi joaca feste. Credeam ca e medicul care le vindeca pe toate. Dar se pare ca de data asta si-a pierdut parafa pentru a semna foaia pe care scrie ca sunt vindecata. Si inca astept. Dar a trecut deja un an si nimic. M-a pacalit de 2 ori ca sunt ok, ca dupa sa loveasca iar. Si sunt dependenta de foita aceea pe care scrie: "Pacient vindecat. Multumim pentru incredere, data viitoare speram ca nu va fi vorba de acelasi virus."
Am inceput deja un proces de autoeducare. Vreau sa nu ma mai incred in aparente. Ma lupt cu ele, si vreau sa castig. Vreau sa accept ca nu sunt singura care stapaneste arta disimularii. Vreau sa accept ca niste emoticoane vesele aruncate de imagine nu inseamna fericire sincera. Vreau sa accept ca acele priviri, oricat de intense si de luminoase ar fi, nu inseamna iubire.
Exact cand crezi ca s-a terminat, exact atunci te loveste.Si o luam de la capat.

Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.