marți, 14 decembrie 2010



Fetele voastre sunt pe zi ce trece mai posomorate, mai sifonate. S-au evaporat cumva toate motivele pentru a zambi? Au sublimat? Nu cred.Doar ca ati uitat ca fericirea vine din acele clipe marunte, carora nu le acordam importanta cuvenita.

Zambeste, pentru ca vine vacanta, ce incepe odata cu ultima teza de dinainte de sarbatori.
Zambeste, pentru ca vine Craciunul.
Zambeste, pentru ca ai posibilitatea de a oferi cadouri.
Zambeste, pentru ca ai cazut in fund la patinoar.
Zambeste, pentru ca papagalul doar ce te-a ciupit de nas.
Zambeste, pentru ca ai uitat parola id-ului pe care ai intrat cu juma' de ora in urma.
Zambeste, pentru ca timpul e naspa si nu te-a lasat sa termini teza de 10.
Zambeste ochilor marini ai bebelusului ce te sfredeleste cu privirea.
Zambeste, pentru ca intre parintii tai e o competitie:cine stie mai multe despre acel EL.
Zambeste, pentru ca ai facut pe cineva sa rada.

Zambeste, pentru ca plecand el nu stie ce pierde.

Si mai pot, mai pot continua.


Genul acela discret, care nu-ti invadeaza existenta, dar pe care-ti face bine sa-l stii oricand de veghe la sufletul tau.Confesiuni ipotecate





luni, 13 decembrie 2010




"Incerc sa-l vad cu ochi straini si goi de privitor intamplator. Nu-mi iese." Dar voi, voi stiati asta, nu? De ce ma priveai in acel moment? Te asteptai sa observi in privirea mea acea sclipire nelipsita? De unde stiai ca va fi acolo? Eu nici macar nu imi puteam imagina asta, nu doream. Se pare ca nu mi-a iesit cum voiam. S-a intamplat. Dar te-am convins(sper!) ca nu e adevarat. Oare? Incerc acum sa ma conving si pe mine de asta. Va fi ceva mai greu. Dar...trebuie, nu? Singura nu ma pot minti. Si tocmai asta e problema.

Te privesc si ma gandesc din ce in ce mai mult daca nu cumva tot ceea ce am iubit eu n-a fost decat proiectia mea ideala despre tine. Confesiuni ipotecate

vineri, 10 decembrie 2010






Nopti cu luna plina. Aer cald. Reflexia lunii in apa neagra, adanca, infinita. Nisip de catifea. Pescarusi somnorosi. Nori pufosi, prietenosi. Ganduri ratacite printre valurile linistite ale marii.Tu. Noi. Fericire prematura. Liniste adanca.Apus insangerat. Lacrimi chinuite de pleoapele stranse. Parfum unic. Valuri nesemnificative. Cer instelat. Nimeni.


Frig muscator. Peisaj de poveste. Alb imaculat.Brazi schinguiti de greutatea omatului. Liniste. Luna indepartata, de g
heata. Cer cenusiu.Mireasma de cozonac. Brad imbracat de cei mici. Cadouri. Amintiri de peste an. Dulci, reci, dureroase, enervante. Fara scoala. Comedii. Fericire.Tu. Noi.
Evadez.

George Michael-Last Christmas


Asculta mai multe audio diverse


joi, 9 decembrie 2010

Ai venit cand nimeni nu te astepta.


Si vreau sa scriu. Si incep sa urasc zilele de joi.
Si nu vreau sa-i dau dreptate. Atata timp m-am chinuit sa-i demonstrez ca presupunerea lui e falsa, si acum...Acum mi-e frica. Nu are cum, nu poate avea dreptate.
Ce-ar mai conta? Ma simt atat de ciudat. Pana acum eram atat de sigura pe mine, puteam fi stapana pe emotiile mele. Acum..? Cateva note si o privire aruncata fugar m-au dezechilibrat cu totul.Te urasc, stiai?
Da, foarte bine fac. Ma vezi ca zambesc, ce conteaza cum ma simt cu adevarat? "Te-ai indepartat, nu-mi pasa." Dar urmele unghiilor infipte in degete sunt marturia sentimentelor disimulate. Nimic, absolut nimic nu e ceea ce pare. Nici chiar acum, dupa atata timp n-ai reusit sa ma cunosti. Sau poate ca eu nu te-am lasat. Nu conteaza.Ma descurc.
Am fost tot timpul asta o bomba cu ceas. Nu mi-am dat seama decat acum. Apesi pe buton si...bum. Dar nu.
Fara importanta. Va trece. Trebuie.

"Oportunitatea bate de multe ori la usa, dar pana cand dezlegati lantul, deschideti zavorul, desfaceti cele 2 carlige si inchideti alarma antifurt, deja e prea tarziu." Rita Cooledge

sâmbătă, 4 decembrie 2010


Ne-am "cultivizat" breeeeeeeeee! Ce stiti voi! Ne-am dat pe engleza!
(Stii ce inseamna macar?:>:> )
Feel the rain on your skin
No one else can feel it for you

Only you can let it in
No one else, no one else

Iar in vacanta asta vreau sa fac bratari. Multe bratari, pe care sa le daruiesc. Iubesc sa ofer cadouri. Sa pandesc cu nedisimulata fericire uimirea de pe chipul celuilalt.

Ador perioada Craciunului. Cred ca e singura perioada din iarna care imi place. Vreau sa ninga linistit, cu fulgi maaaari, ce mi se topesc pe fata inghetata si rosie. Si vreau sa fac un ingeras. Cum faceam cand eram mai mici, stii? Si vreau sa impodobesc bradul. Mare si verde, de vreo 2 ani am privilegiul sa-l imbrac singura. Si e ataaaaaat de placut.

Ador comediile de Sarbatori de la tv. Chiar daca 90% dintre ele se repeta anual, nu ma plictisesc de ele. Sunt...in trend. :D

Cand eram mai mica stateam pe geam si priveam afara. Ningea. Atat de frumos. Ca intr-un tango. Tardiv. Nicio adiere nu le strica ritmul. Erau atat de sincronizati. Imi facea placere sa le privesc coregrafia. Si mereu incercam sa ii numar. Ma frapa intotdeauna cum de niste chestiute atat de micute pot forma ceva imens. Asa cum la mare incercam sa imi dau seama ce numar mega mega mega mega mega mega mega mega astronomic poate exprima numarul de particule de nisip de pe plaja. Renuntam mereu.

Mi-e dor sa te stiu langa brad...nerabdatoare sa desfaci cadourile...hmmm...bucurandu-te ca un copil

all i want foooooor x-mass issss yoooooooouuuuuu! (contributia eeeeeeei!)

joi, 2 decembrie 2010


Daca ma comport asa cum trebuia sa o fac demult nu inseamna ca sunt suparata.
Daca sunt mai rece, daca nu mai dau un telefon 5 zile nu inseamna ca am ceva.
Daca nu mai sunt atat de interesata de viata ta, sau..nu stiu daca ma exprim bine, oricum, nu am nimic!
Daca nu imi mai simti entuziasmul, fericirea, tristetea, enervarea din voce...nu te ingrijora. Pe ultimele 2 nu le-ai simtit prea des.

Doar ca...nu stiu. Intr-adevar, as fi ipocrita sa nu recunosc ca m-am schimbat. Doar ca...in ultimul timp au fost atatea chestii care pur si simplu mi-au acaparat gandurile, si chiar nu aveam chef de nimeni. Si plus de asta...Ah, nu conteaza..

Chiar crezi ca ar fi ceva diferit daca n-am mai vorbi? Tine minte, n-am spus ca asta vreau! Doar ca pur si simplu am devenit atat de indiferenta si m-am dezobisnuit atat de bine de conversatiile avute, ca...In plus, am prieteni noi in preajma mea. Chiar si prieteni ce au revenit dupa o destul de lunga absenta.

"Nu-mi da sfaturi, stiu si singura sa gresesc..."

Si chiar nu vreau sa ma intrebi pentru cine e postarea asta. Si chiar nu vreau sa zic ca nu e pentru tine.

Dar...ne obisnuim cu toate, nu...?