Imi cer scuze.

Imi cer scuze. Dupa toate cate s-au intamplat,simt nevoia sa-ti dedic o postare. Pentru ca am fost atat de egoista cu tine. Stiu ca nu meriti. Niciodata nu am spus asta, niciodata nu ti-am vrut raul.

"Bai frate, daca nici prietenii nu te inteleg, atunci cine? Cainii? Pana si ei fugeau..." Ah...ai tu stilul tau de a ma face mereu sa rad...Cand ti-am spus tot ceea ce s-a petrecut, m-ai facut sa izbucnesc in ras, cand lacrimile imi siroiau pe obraji. Iar tu...tu n-ai spus nimic in toata perioada asta. Nu ai spus ce simteai, cum te simteai. De ce? "Pentru ca am vazut ca erai fericita." Asa esti tu, mereu te lasi la urma. Pacat ca mi-am dat seama de asta tarziu, cand deja totul se terminase.

Ti-am spus ca eu nu cred ca as fi rezistat. Pur si simplu.Desi, daca stau bine si ma gandesc, de multe ori am spus ca nu pot face un lucru, si pana la urma l-am facut. Dau dovada de egoism? Poate. Defapt nu poate, cu siguranta. Pentru ca fara voia mea, te-am obligat sa stai intr-o atmosfera care ti-a facut rau. Si nici nu stii cat regret asta. Nici nu stii cat regret ca am putut gandi anumite chestii despre tine. Insa, ma bucur ca acum s-a terminat totul. Gata, a luat sfarsit. Si promit ca voi mai fi atat de oarba, incat sa te ranesc in halul asta. PROMIT.

Si e bine ca poti spune
'Nu sunt singur in ploaie si vant.
Am cei mai buni prieteni de pe Pamant.
Si ce, Voltaj

Now and then.

Intuneric. Doar ce a intrat in casa, e 21:15 si e deja intuneric. Acum o luna pe vremea asta era inca lumina. Defapt, daca sta bine si se gandeste, acum o luna era lumina din toate punctele de vedere.

Acum o luna lumea nu era atat de mitocana si distanta.

Acum o luna nu se impaca atat de prost cu prietena ei.

Acum o luna trecusera 3 saptamani de la terminarea scolii, nu o luna si 3 saptamani.

Acum o luna se intuneca la 21:30, nu la 20:40.

Acum o luna vorbea la telefon si era fericita, chiar daca nu o arata pe cat se astepta prietena ei.

Acum se simte extenuata. Ar vrea sa se culce. Si nu e slabita doar din cauza efortului pe care l-a depus, ci pentru ca a obosit sa se prefaca. De ce atunci cand e intrebata ce face, spune mereu "bine." ? Nu, nu face deloc bine. Dar chiar trebuie sa spuna ea mereu cand o doare ceva? De ce tu nu-ti poti da seama? Chiar daca nu raspunde, ia-o in brate si spune-i ca totul va fi bine. Spunei-i ca esti langa ea. Crede-ma, o cunosc si stiu ca asta si-ar dori. Valoreaza mai mult decat cele 10-20-30 de minute consumate la telefon pe barfe si melodrame fericite. Dar nu poate sa spuna care e cauza nefericirii ei pentru ca stie ca n-ar fi inteleasa. Adica, stie ca ar primi doar reprosuri de la cea care ar trebui sa o aline. Ar mai avea un refugiu, un loc unde stie ca e ascultata, doar ca nu e sigura de sentimentele acelei persoane, sau de ce ar putea gandi, si prefera sa nu riste.Si din nou ramane doar cu ea insasi, incercand sa o scoata la capat. Si trebuie sa reuseasca, nu? Doar nu e prima data cand se bazeaza pe puterea ei de discernamant in cele mai nefericite situatii...

That's ok, i'll be fine
I've got myself,
I'll heal in time
Now and then, Blackmore's Night.

P.S.:Postare initiala scrisa pe 8 august.

Totul a fost cu premeditare!!

As vrea sa ma descarc. Sa ma descarc de toata sila, repulsia, ura, enervarea pe care o simt. Defapt, chiar simt ura? Am simtit vreodata ura? Cum e acest sentiment? Nu stiu daca am avut vreodata cunostinta de el, insa nici nu mi-as dori. Am auzit ca e distructiv.

As vrea sa ma descarc. Dar cum? Sa scriu? Asta fac acum, si nu prea ma ajuta la ceva. Sa plang? Lacrimile parca se retrag cand e vorba de tine.Cred ca si lor le este jena de ipocritatea ta. Sa vorbesc cu cineva? Asta fac in fiecare dupa-amiaza. Cum am putut fi atat de imatura? De EGOISTA? De oarba? Cum de nu mi-am dat seama cine esti, si ce gandesti? Imi e sila. E cuvantul care imi descrie perfect starea.

Insa ma simt si mai intrigata de prostia mea. De ce m-am lasat dusa de val in halul asta? Nu-mi sta in fire. Am ignorat toate semnele care mi-au indicat adevaratele tale intentii. Stupid, stupid, stupid. Dar nu-i nimiiiiic.....Nu-i nimic.Eu cel putin am castigat un amic si experienta, din toata povestea asta. Dar tu? Tu ai ramas singur. Te afunzi in prostia ta.

Nu imi mai gasesc cuvintele. Imi e sila, sila, sila.E tot ce mai pot spune.

Dar te detest.Te detest pentru ca m-ai facut sa fiu egoista cu singura persoana care a fost langa mine cand am avut nevoie de ea. Pentru ca imi imaginam cu totul altceva despre ea. Deoarece aveam impresia ca, vezi doamne, e invidioasa pe mine. Aiurea. Totul a fost doar in imaginatia mea bolnava, bolnava de prea mult orgoliu. Pentru ca stii ce? Eu chiar am crezut in tine. Ti-am crezut toate cuvintele dulci, dar false.

Pacat ca mi-am dat seama prea tarziu de asta. Iar tu, tu ai stiut sa profiti. TOTUL A FOST CU PREMEDITARE!!!

You played the part, like a star you played it so well
Take a bow, Leona Lewis.

Vrajitoarea din Portobello

-Daca exista vreo consolare in tragedia de a pierde pe cineva mult prea iubit, aceasta este speranta, totdeauna necesara, ca probabil a fost mai bine asa.

-Se zice ca oamenii extrovertiti sunt mai nefericiti decat introvertitii si au nevoie sa compenseze aratandu-si cat sunt de multumiti, de veseli, de satisfacuti de viata lor.

-Dar timpul, pe langa faptul ca-mi vindecase ranile, mi-a aratat ceva ciudat: este posibil sa iubesti mai multe persoane de-a lungul vietii.

-Am vazut ca singuratatea este mai puternica cand vrem sa o infruntam-dar devine slaba daca o ignoram.

-Nu cred ca ar trebui sa descopar cine nu si-a dat silinta sa ma iubeasca.

-Muzica nu este numai ceva care ne linisteste, ci mai mult decat atat-este o ideologie.Poti cunoaste un om dupa tipul de muzica pe care il asculta.

-In clipa aceea m-am purtat ca un copil care tocmai intelege ca lumea nu e plina de monstri si nenorociri, asa cum ne invata cei mari-e plina de dragoste, indiferent sub ce forma ar aparea, o dragoste care ne iarta greselile si ne izbaveste de pacate.

-Invata, dar intotdeauna cu oameni alaturi de tine. Nu fi singura in cautarile tale:daca faci un pas gresit, nu vei avea pe nimeni care sa te ajute sa te indrepti.

-Complicat:de ce nu-mi caut fericirea, daca am fost invatati ca e singurul scop care merita osteneala? De ce ma aventurez pe un drum de care altii se feresc? La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem. Adevarata dragoste e plamadita din extaz si agonie.

-Cand esti iritata, confuza, incearca sa razi de tine insati. Razi tare, razi in hohote de femeia asta care e ingrijorata, nelinistita, care crede ca problemele ei sunt cele mai importante din lume.

-In fond, majoritatea problemelor noastre de aici vin: din respectarea regulilor.

-Dar exista vreun lucru care se poate pastra? Tot ce avem va fi daruit intr-o buna zi.

-Dar meritul cel mai mare nu e al celui care daruieste, ci al celui care primeste fara a se simti dator.Omul da putin atunci cand nu are decat bunuri materiale; dar ofera mult cand se daruieste pe sine.

-O iubeam, dar in lumea nebuna in care ma cufundam fara sa-mi dau seama, inima mea incepuse sa fie distanta, incercand sa se adapteze la o situatie pe care poate ca o cunostea, dar n-o putea accepta: sa fie destul de mare pentru 2 persoane.

-Pe drumul asta pe care suferinta parea singura regula, am luptat pentru lucruri pentru care nu are rost sa lupti. Ca iubirea, de pilda: daca cineva nu o simte, nu exista forta pe lumea asta care sa reuseasca sa o provoace. Putem sa ne prefacem ca iubim. Ne putem obisnui cu celalalt. Putem trai o viata intreaga fara prieteni, parteneri, putem sa cream o familie, [...], simtind insa un gol jalnic in toate acestea, ca ceva important lipseste.

-Schimbarile se petrec numai cand facem ceva ce este contra, dar absolut contra obisnuintelor nostre.

-Cine crede ca a pierdut intotdeauna va pierde.Cine crede ca nu poate trai altfel, va fi distrus de rutina. Cine a hotarat sa opreasca schimbarea, va fi facut praf si pulbere.

-Nu mi-e frica de moarte.Daca azi mi s-ar termina zilele, as lua cu mine momentele pe care putini oameni de varsta mea au avut norocul sa le traiasca.

-A fost singura data cand am indraznit sa o intreb: "De ce ma iubesti?"
Ea mi-a raspuns: "Nu stiu si nici nu ma intereseaza absolut deloc."